Regina piraților

Descoperă povestea incredibilă a lui Grace O’Malley, prima femeie-pirat a Irlandei, într-o epocă în care marea aparținea doar bărbaților.

Crescută de tatăl ei, conducătorul puternicului clan O’Malley, Grace descoperă încă din copilărie că locul ei este pe apele sălbatice ale Irlandei. Cu dorința de a îmblânzi valurile, fetița privește corabia Niamh ca pe o promisiune a libertății și se roagă lui Manannán, zeul mării, să-i arate drumul. Când tatăl ei îi spune că marea nu este loc pentru o fată, Grace își taie părul în semn de revoltă și refuză să renunțe. În cele din urmă, la insistențele mamei sale, Eóin cedează, iar Grace și fratele ei ajung pe mare.

Dar marea nu o poate feri de lumea de pe uscat. La doar câțiva ani după ce își descoperă adevărata chemare, Grace este măritată cu Donal O’Flaherty și trimisă departe de casă. Își întemeiază o familie și învață să supraviețuiască într-o lume a clanurilor rivale, a jurămintelor și a sabiei, dar nu renunță niciodată la visul ei. După moartea soțului și pierderea pământurilor care îi fuseseră promise, Grace se întoarce acasă. De data aceasta, însă, nu mai este copila naivă care cere voie să urce pe corabie...

Devenită căpetenie, căpitan și stăpână a propriilor corăbii, Grace își croiește un drum printre furtuni, lupte între clanuri, alianțe fragile și incursiunile tot mai amenințătoare ale englezilor. Își apără pământurile, oamenii și copiii, își găsește marea iubire și ajunge să-și înfrunte dușmanii chiar și în inima puterii engleze.

Numele ei încă răsună în istorie: GRACE O’MALLEY. Mamă, soție, legendă.

Vei iubi acest roman dacă:

🌊 Cauți un roman plin de atmosferă, acțiune, iubire și emoție, unde corăbiile și clanurile rivale se împletesc cu suferințele și visurile unei femei care a mers până în pânzele albe pentru a-și apăra familia și poporul.

🌊 Îți plac romanele inspirate din viețile unor femei care au existat cu adevărat și care par prea curajoase, prea încăpățânate și prea fascinante pentru a fi reale. Grace O’Malley, însă, a existat cu adevărat în secolul al XVI-lea și a devenit o legendă despre care se vorbește și în ziua de azi.

🌊 Vrei o poveste în care istoria nu este doar decor, ci se simte în fiecare pagină: în sarea de pe buze, în vântul Atlanticului, în piatra rece a castelelor, în lemnul ud al corăbiilor și în ceața care se ridică peste golfurile Irlandei.

Recenzii

⭐⭐⭐⭐⭐ „Dacă Ariel Lawhon ar anunța mâine că a scris un roman de 800 de pagini despre o femeie care privește cum se usucă vopseaua în secolul al XVI-lea, probabil că mi-aș elibera programul și m-aș apuca imediat de citit. A devenit una dintre acele rare autoare în care am încredere deplină, iar Regina piraților este exemplul perfect pentru motivul pentru care simt asta.” — Nilufer

⭐⭐⭐⭐⭐ „CINCI STELE, fără nicio observație. Aș descrie Regina piraților drept o amplă saga de familie, profund ancorată în personaje și de proporții istorice, care nu lasă nimic neexplorat. Cărțile ei devin din ce în ce mai bune cu fiecare an în care scrie. Mi-am acordat timp să o citesc încet, savurând fiecare parte din povestea lui Grace.” — Liana

⭐⭐⭐⭐⭐ „Sunt de-a dreptul uimită că nu știam nimic despre Grace O’Malley și realizările ei incredibile, deși a fost contemporană cu regina Elisabeta. Povestea trece prin diferite vârste ale lui Grace, dar curge foarte bine și mi-a plăcut felul în care capitolele alternează între perioade. Viața ei este plină de intrigă și explorează teme feministe, dar și aspecte mai lejere, precum poveștile ei de dragoste. O lectură fantastică!” — Jessica

Marea m-ar picta în albastru

Cât timp marea rămâne albastră, există o parte din noi care încă mai poate spera.

Jihad Dabbagh are șaptesprezece ani și simte viața prin culori. Dar, după moartea neașteptată a mamei sale, toate nuanțele se sting. Copleșită de pierdere și neînțeleasă de tatăl ei, este trimisă la Academia Braxton, unde numele ei și hijabul o transformă într-o țintă, iar cei din jur o judecă înainte să o cunoască.

Refugiul ei devine un vechi caiet de schițe, făcut din lemnul unui copac din orașul natal al mamei sale, în Siria, o țară pe care Jihad o cunoaște doar din poveștile acesteia. Nu a mai pus mâna pe pensulă de peste un an, dar ajunge să dea formă culorilor durerii, suferinței și doliului ei, pictând povestea drumului mamei sale prin Siria.

Iar când arta ei apare, ca prin magie, pe zidurile New Yorkului, durerea pe care o ținea ascunsă zguduie un oraș întreg.

Citește această carte dacă:

-         Ai simțit cu tot sufletul emoția din bestsellerul Cât timp înfloresc lămâii și îți dorești o poveste mai intimă, mai caldă, mai aproape de doliu și identitate.

-         Cauți un roman care nu vorbește doar despre pierdere, ci despre felul în care iubirea se regăsește în limbă, mâncare, tradiție, povești și culori.

-         Îți dorești o carte cinematografica, cu imagini atât de vii, încât simți marea, rodiile, lemnul sirian și vopseaua de pe ziduri.

-         Îți plac romanele cu accente de realism magic, care pornesc dintr-o durere foarte reală și o transformă într-o poveste plină de simboluri, culori și frumusețe stranie.

Siria din spatele poveștii

Siria pe care Jihad o poartă în sânge nu este doar țara mamei ei, a Mediteranei, a rodiilor, a limbii arabe și a poveștilor spuse acasă. Este și o țară rănită de un conflict început în 2011, după protestele Primăverii Arabe, când milioane de oameni au fost smulși din casele lor, iar dorul de acasă a devenit, pentru multe familii, o rană dusă mai departe din generație în generație.

Această istorie nu apare ca o lecție, ci ca o absență care doare. O simți în felul în care Jihad moștenește o țară pe care o cunoaște mai mult prin povești, prin mâncare, prin rugăciuni, prin limba arabă și prin amintirile mamei sale.

Este o poveste despre ce rămâne după ce o familie pleacă: vinovăția de a fi în siguranță când alții nu sunt, sentimentul de a fi străin într-un loc care ar trebui să fie acasă și nevoia de a păstra vie o mamă, o mare și o țară întreagă prin artă.

RECENZII

„Am avut senzația că citesc o carte scufundată în albastru. Totul curge, totul doare, totul are o frumusețe stranie. O lectură memorabilă.” — Ala

„Dacă Cât timp înfloresc lămâii m-a făcut să sufăr pentru personaje, acest roman m-a făcut să stau în liniște cu propria mea tristețe. Zoulfa Katouh scrie cu o tandrețe devastatoare.” — Claire

„Am ales cartea pentru copertă. Am rămas pentru fraza care m-a făcut să închid cartea și să privesc în gol.” — Azanta

„Marea, rodiile, meduzele, culorile, toate par să aibă suflet în acest roman. E o poveste care nu te te acoperă încet, ca o apă adâncă.” — Yusra