Deși este mai multă violență, nu este mai prejos de cărțile anterioare din serie. bun 👍

Finalul lasă câteva întrebări deschise despre consecințele morale ale anchetei, ceea ce surprinde plăcut la un thriller de consum rapid.

Limbajul policier, simplu și direct, întărește senzația de realism: senzații descrise scurt, fără metafore alambicate.

Tonul introspectiv al personajului principal m-a frapat. Întrebările lui despre dreptate și vinovăție se aștern pașnic în mijlocul haosului, un contrast interesant de citit.

O trilogie bună.

Are un ritm mult mai alert decât Prima carte ”Zile de Luptă”, dar nu este un lucru rău deloc, pentru că deși este mai alert, nu sacrifică nici un detaliu.

Hector doarme mai puțin decât un student în sesiune 😂😂

Atmosfera e magistral construită.

Ciudad de México nu e doar fundalul, ci antagonistul subtil, plin de labirinturi morale și străzi care duc spre nedreptate.

într-o serie de descrieri lapidare, autorul bifează faptele fără nicio nuanță de empatie., rezultatul fiind o experiență rece, care te face să te întrebi daca autorul scrie din imaginație sau experiență.

Rămâi cu ea în minte și săptămâni după ce ai terminat de citit.

Îmbinând nostalgia cu melancolia, cartea se simte ca o casetă veche. Nu numai asta, dar te și face să te întrebi pe lângă ce crime treci în drum spre servici, crime care nici nu le conștientizezi.

Într-un registru epic, O nimica toată devine un poem în versuri de asfalt: fiecare stradă e un personaj, fiecare lumină de neon e o bătaie a inimii orașului, iar Belascoarán pare un cavaler rătăcit

Tonul cinic spune mereu că binele și răul sunt iluzii, dar nu renunță: ironia morală devine o armă de subminare a idealurilor naive.

Într-un registru minimalist, totul se reduce la fapte și tăceri — niciun cuvânt în plus. Crima, ecoul pașilor, semnul de întrebare din ochii eroului...

„Zile de luptă” te lovește cu combinația letală dintre realism sordid și reflexii filozofice despre justiție, este un roman cu detectivi pe cinste 🔥

Atmosfera anilor ’70 capătă un iz nostalgic, dar nu e romantică – e mai degrabă o scrisoare murdară lipită pe geamul vieții: „Totul e pe muchie de cuțit.” Lumea creată de autor te prinde în plasa ei și nu te mai lasă până n-ai închide ultima pagină

te ține în suspans

Fiecare indiciu din biletele semnate ironic de criminal mă făceau să zâmbesc. parcă autorul mă provoca să-i ghicesc următorul pas, deși deja știa că o să mă înșel.

Regele Alb e cea mai bună din trilogie. Și de departe cea mai brutală. Antonia, este genială, e de neatins chiar în ciuda faptului că este prima oară când am văzut o cu adevărat vulnerabilă. Și nu fizic. Faptul că miza nu mai e un caz, ci familia ei, Jon, relația lor care a fost sufletul cărții, acolo m-a prins. Juan Gomez-Jurado a fost nemilos cu ea în cartea asta, și asta a făcut-o umană. Regele, este un șahist. Rece, politicos, logic până la capăt. Fiecare conversație dintre el și Antonia m-a ținut cu sufletul la gură. Finalul? Mi a dat lumea peste cap. Am închis cartea și am stat câteva minute să procesez. Fără happy-end siropos, dar cu un final corect pentru Antonia. Meritat. Nici nu știu ce m a lovit cel mai tare. Este greu subiectul, nu este o lectură foarte ușoară, nu se citește repede, simți nevoia să te întorci sa recitești o pagină, un capitol, să înțelegi mai bine ce se întâmplă, te năucește câteodată, dar merita cu vârf și îndesat!

Mi-a plăcut cum autorul reușește să îmbine misterul, acțiunea și emoția într-o poveste atât de bine legată. Antonia este unul dintre cele mai fascinante personaje pe care le-am întâlnit, iar relația ei cu Jon adaugă o dimensiune emoțională care face povestea și mai puternică.

ensiunea crește treptat, iar finalul este absolut spectaculos. Gomez-Jurado a reușit să creeze o poveste inteligentă, plină de adrenalină și surprize neașteptate.

Suspansul m-a ținut lipită de pagini, iar jocul dintre Antonia și White a fost ca un puzzle pe care abia așteptam să îl rezolv. Modul în care Gomez-Jurado explorează psihologia personajelor este fascinant

Am apreciat enorm dinamica dintre Antonia și Jon, fiecare cu propriile dileme și fragilități. „Regele Alb” este un roman care îmbină misterul și acțiunea într-un mod foarte captivant. Cu toate acestea, finalul a fost mai puțin surprinzător decât mă așteptam.

Deși cartea este captivantă, uneori am simțit că anumite scene se lungesc prea mult, ceea ce rupe ritmul. În ansamblu, o lectură care merită timpul!

Finalul

Un final satisfăcător și șocant care m-a surprins. Cu siguranță un final grozav pentru serie. Recomand!! Si daca nu îl cunoști pe Juan Gómez Jurado, nu știu ce aștepți!!

Regele alb

Bun venit în magia lui Juan. De data aceasta, te-ai întrecut pe tine însuți! Spectaculos! Am devorat-o în două zile, ca toate precedentele. M-a făcut să simt multe emoții. Un roman captivant, plin de mistere, cu un ritm nestăpânit și un plus de umor, care te captivează încă de la primele pagini. Pentru mine, cel mai bun dintre toate.

Momente frumoase

Am citit (și mi-au plăcut) toate cărțile publicate în România și, cunoscând puțin autorul, știu că le voi citi (și mă voi bucura) pe cele pe care le va scrie în viitor. Felicitări... și mulțumesc pentru toate aceste momente bune.

Incredibil

Mă declar: fana Antoniei + fana lui Jon + o fană a ritmului în care este scris Regele alb + o fană a lui Juan Gómez-Jurado.

5

Mi-a plăcut cum Juan Gómez-Jurado a legat cu măiestrie toate firele din Regina roșie și Îngerul negru. În același timp pot declara că toată seria se basează pe o idee genială

Foarte interesanta, recomand. O serie care merita citită.

Îngerul Negru e mai alertă decât Regina Rosie pentru că nu mai pierde timp cu prezentarea. Antonia și Jon deja se cunosc, dinamica lor e setată, nu mai trebuie să te convingă autorul de ce ar lucra împreună. Intră direct în caz — și cazul e mult mai personal și mai întunecat. Dar rămâne tot o carte grea. O carte care ți cere întreaga atenție. Gómez-Jurado nu devine niciodată un autor "ușor". Nu poți să o citești cu telefonul lângă tine. Între cele două cărți se vede o diferență majoră a Antoniei. In Regina Roșie e o fantomă care abia respiră, în Îngerul Negru începe să vrea din nou să lupte, chiar dacă tot își spune că nu e un om bun. Pentru cei care ați citit Pacientul, aici intra in scena enigmaticul domn White.

Cartea continuă povestea într-un mod interesant, dar unele momente sunt prea lente, iar altele prea aglomerate cu detalii. Cu toate acestea, Antonia și Jon sunt personaje care fac lectura să merite.

Cartea m-a ținut conectat, cu acțiune rapidă și o intrigă bine legată. Antonia Scott este un personaj fascinant, însă unele momente mi s-au părut forțate. În ansamblu, o lectură intensă, dar cu mici imperfecțiuni care o fac să nu fie perfectă.

Am apreciat foarte mult acțiunea intensă și descrierile realiste din Costa del Sol. Relația dintre Antonia și Jon continuă să fie unul dintre punctele forte, însă mi-ar fi plăcut ca finalul să fie mai puțin previzibil. Cu toate acestea, merită citită!

unele decizii ale personajelor principale m-au lăsat puțin confuz. Chiar și așa, mi-a plăcut mult stilul autorului.

Este o poveste tensionată și plină de acțiune. Intriga este bine construită, iar personajele sunt extrem de interesante. Totuși, unele pasaje mi s-au părut mai lente, ceea ce a mai tăiat din ritmul general.

Recomand!! Trebuie să o citiți

Fiecare pagină mă agăță mai mult de această poveste. Mă declar un fan absolut al Antoniei și lui Jon. Gomez Jurado a realizat un cuplu care se completează fără a-și pierde simțul umorului, în mediul dramatic în care se desfășoară evenimentele.

De citit

Nu aveam așteptări, dar m-am distrat enorm citind Îngerul negru. Antonia continuă să strălucească, Jon se dezvoltă, îmi plac aparițiile Lolei... Rușii țin mereu tensiunea și personajul care dă titlul cărții are ceva care atrage.

Recomand

Nu sunt sigură dacă Îngerul negru este mai bun decât Regina roșie, dar mi-a plăcut mai mult. Am ajuns întâmplător la Regina roșie și mă bucur că editura continuă să publice volumele. Toate romanele lui Gómez-Jurado sunt foarte bune!

5 puncte

Nu am de gând să dau detalii decât că este al doilea din sagă și cred că este mai bun decât precedentul. O bucurie de citit. M-am bucurat ca un nebun. Noile personaje - în afara celor doi protagoniști- sunt si ele foarte bune. Complotul mafiei ruse din Costa del Sol la fel de bun. Recomand

Superba carte

Regina Roșie e genul de thriller care te prinde și nu-ți mai dă drumul. Ideea de la bază e super tare. REGINA ROȘIE este o unitate formată din oameni cu inteligență excepțională, genii ascunse de opinia publică, care rezolvă puzzle-urile pe care poliția normală nu le poate rezolva. Antonia Scott este creierul proiectului. Fost expert în criminalistică, femeia cu cel mai inteligent creier din Europa. Genială, dar complet disfuncțională social. Jon Gutierrez — inspector de poliție suspendat, un tip mare, gay, cu inimă mare, devenit paria după ce a încercat să ajute o prostituată și a pus la cale o înscenare care a explodat mediatic. Mentor, șeful proiectului, îl șantajează pe Jon: ori o aduce înapoi pe Antonia, ori face închisoare. Părerea mea, sincer? E mai mult decât un thriller procedural. Ce face cartea specială: 1. Chimia dintre personaje. Antonia e ca un Sherlock Holmes pe anxietate și cu traume — calculează de câte ori s-au învârtit roțile mașinii ca să se calmeze, iar Jon e Watson-ul ei empatic și ironic. Dialogurile lor sunt pline de umor negru care detensionează perfect tensiunea. 2. Ritmul. Începe mai lent, cu multă construcție psihologică . Eu abia de la jumătatea cărții am intrat cu adevărat în poveste — dar a doua jumătate e cursă pură. Finalul nu e clișeic deloc, lasă un suspans uriaș pentru volumul 2. Dacă îți plac thrillerele cu detectivi atipici, o să o adori pe Antonia. Nu e perfectă, uneori se pierde în prea multe piste false, dar duoul Antonia si Jon merită tot. Prima jumătate e grea intenționat. Gómez-Jurado nu aruncă acțiune ca să te țină, ci te obligă să intri în capul Antoniei. Iar capul ei nu e un loc ordonat. E un loc unde o frază simplă ca "Sunt, în esență, un om bun" se destramă — literele dansează, își schimbă ordinea — și ajunge să scrie "Nu sunt un om bun". Când gândește așa cineva, normal că și tu ca cititor trebuie să te întorci o pagină înapoi. Repet! Este o carte destul de grea. Trebuie sa recunosc că m am mai întors asupra cate unui capitol pentru că aveam senzația că nu citeam corect deoarece nu se lega pe undeva. Are 512 pagini dense, nu e genul de carte pe care o citești pe diagonală în metrou. E genul care cere să fii odihnit. E o carte grea la început, care te răsplătește pe final.

Dacă ești în căutarea unui thriller care să te țină cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină, „Regina Roșie” de Juan Gómez-Jurado este alegerea perfectă. Cartea deschide o trilogie de succes și ne introduce într-un univers sumbru din Madrid, unde inteligența pură devine atât o armă, cât și un blestem.

Nota 10

Mi-a plăcut foarte mult cartea. Complexitatea personajelor te face să simţi că eşti parte din poveste. Am terminat-o într-o zi, nu o puteam lăsa jos din mână. O recomand tuturor celor care apreciază stilul murder-mystery.

O carte care merită să fie citită, recomand

Superbă

„Regina Roșie” este o carte care impresionează prin complexitatea intrigii și originalitatea personajelor. Antonia Scott este un personaj pe care nu îl vei uita prea curând, iar investigațiile te implică emoțional. Cu toate acestea, ritmul poveștii oscilează – uneori este prea rapid, alteori prea lent – ceea ce mi-a redus din entuziasmul general.

Antonia și Jon formează un duo captivant, însă în anumite momente, relațiile dintre personaje păreau forțate.

Antonia Scott este o eroină pe care fie o adori, fie o privești cu scepticism, datorită abilităților sale aproape supraomenești. Deși anumite scene par ușor exagerate, ritmul alert și dialogurile bine scrise te fac să nu lași cartea din mână.

„Regina Roșie” este un roman care te prinde încă de la primele pagini. Antonia Scott este un personaj fascinant, cu o intuiție aproape supranaturală, iar relația dintre ea și Jon Gutierrez adaugă profunzime și momente de umor. Mi-a plăcut!

am simțit că povestea devine ușor previzibilă. Chiar și așa, intriga complexă și tensiunea bine dozată fac din acest roman o lectură memorabilă.

O recomand cu căldură

A fost o adrenalină completă și totală. Te face să nu vrei să renunți și să ceri mai mult. Niște personaje atât de bine conturate, profunde și o intriga foarte foarte bine dezvoltată, captivantă și de o coerență care mi s-a părut spectaculoasă. Modul de a scrie al autorului nu cedează, m-a făcut să intru în poveste din minutul zero, și în viața personajelor. Nu vreau să spun mai multe, merită citită.

Stilul de scriere atrăgător pentru orice cititor, aventurile incredibile "trăite" alături de Jon și Antonia, suspansul și misterul prezente pe tot parcursul povestii, fac din "Regina Rosie" un thriller de top.

Foarte buna

O carte foarte frumoasa pe care am citit-o cu sufletul la gura! Genul de carte pe care o citesti vrand sa vezi ce se mai intampla, dar care nu vrei sa se termine. O ador! <3

O carte extraordinară plină de poster și suspans O ador

Creează dependență de citit

Abia așteptăm să apară aceasta carte, plina de suspans, mister, aventuri și psihologie. O carte care te prinde și de la prima pagina citită nu mai poți sa o lași din mâini