Cartea adună reflecții despre scenă, profesie, oameni, emoții și felul în care Marius Manole și-a construit drumul. Titlul sugerează o idee provocatoare: fericirea nu este neapărat un punct final, ci ceva ce continuăm să căutăm, să construim și să trăim. Vocea autorului este personală și confesivă. CE MI-A RĂMAS DIN ACEASTĂ CARTE? O invitație de a nu amâna viața pentru un „mai târziu” ideal.

Cum ar fi să-ți dorești dintotdeauna să joci la teatru? Te simțeai diferit de când erai mic. La 16 ani ai avut curajul să te duci la teatru și să vrei să muncești acolo. Erai mai mult acolo, decât la școală. Însă în această meserie e bine să ai talent, putere de muncă și curaj. Să ajungi să joci în 5 spectacole pe zi este ceva nebunesc. Te solicită atât de mult la nivel de psihic, dar și din punct de vedere fizic. Să uiți să mănânci, să fii atât de dedicat, să trăiești pentru a juca. Mulți poate cred ca a juca atâtea roluri e ca și cum ai rămâne copil, o lungă perioadă de timp. Însă să fii privit de atâtea perechi de ochi, să îți dorești perfecțiunea pentru a nu-i dezamăgi pe cei care vin să te vadă în spectacole, să te consumi iar și iar, e copleșitor. Să renunți la iubire pentru ca e ca și cum ai lua răceala de la altcineva și nu ai timp de asta. Prioritar fiind teatrul, renunți la multe. Câteodată și la somn și la a încetini pentru a te bucura de clipă. Iar poate cel mai dificil e să-ți controlezi emoțiile care te copleșesc înainte de a urca pe scenă. Pentru ca unele emoții te ridică și altele te doboară.

Am citit cartea ...mi a plăcut foarte mult.

Marius Manole, te iubim!

O carte pe care trebuie sa o citeasca oamenii tineri si nu numai pt a intelege ce eforturi se fac pt a ti realiza visul. Ce poveste impresionanta, ce trairi de o intensitate extrema, cata sinceritate si introspectie in interiorul sau, cata determinare, incapatanare si cate sacrificii pentru a ti realiza crezul cel mai puternic. Un suflet mare, nobil, de o sinceritate uimitoare si cu o putere fizica si psihica impresionante care au ca motor dragostea pentru teatru. Este un OM care si dezvaluie cu o naturalete matura multiplele sale iubiri, teatrul, arta, dorinta de implicare si sinceritatea, iubirea de oameni si dezamagirea fata de cei multi care nu se implica in actiuni care le ar face viata mai frumoasa, mai dreapta. Am citit cartea cu teama ca se termina si nu mai am acea legatura intima cu sufletul celui care povesteste. O recomand tuturor, surprinde pe toate planurile!

O carte care merita sa fie citită!💯

O lectura lejera plina de insemnatate! Marius Manole imparte cu noi capitole din viata intr-un stil autentic si debordant de direct si onest. O carte ce merita citita daca esti iubitor de teatru si ai avut sansa sa il vezi pe Marius Manole pe scena, dar mai ales daca vrei pentru pret de cateva ore macar, sa vii cu picioarele pe pamant, sa intelegi realitatea cruda dar cu farmecul ei aparte a perioadei comuniste, a ce se intampla in lumea teatrului dincolo de culise, nu foarte departe de alte institutii sau corporatii.

👌👌👌

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost felul în care Mălăele a folosit povestea pentru a explora legătura strânsă dintre oameni și pământ, dintre trecut și prezent. Cartea mi-a oferit o introspecție neașteptată asupra modului în care tradițiile și superstițiile pot modela identitatea unei comunități.

Mi-a plăcut mult această luptă între sacru și profan, între vechi și nou, și o recomand pentru că m-a făcut să mă gândesc la felul în care propriile mele rădăcini culturale sunt afectate de prezent.

Cartea m-a prins prin această combinație de mister și realism, oferindu-mi o lectură care m-a făcut să reflectez la fragilitatea tradițiilor în fața schimbărilor istorice inevitabile.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la „Tehomir” a fost talentul lui Mălăele de a crea o lume vibrantă, aproape mitică, care trece prin suferințe istorice devastatoare.

M-a pus față în față cu temele profunde ale pierderii, transformării și supraviețuirii în fața schimbărilor inevitabile ale vieții. Recomand, mi-a plăcut foarte mult!

Mi-a plăcut modul în care autorul explorează contrastul dintre magia lumii vechi și realitatea dură a anilor '50. Este o carte pe care o recomand pentru că mi-a oferit o evadare intelectuală și emoțională, o experiență de lectură cu totul aparte.

Recomand această carte celor care doresc o poveste profundă, dar care are și un farmec aparte, unde fiecare detaliu ascunde un simbol și fiecare personaj trăiește într-o lume între vis și realitate.

„Tehomir” a fost pentru mine o călătorie într-o lume fascinantă, în care am descoperit frumusețea și tristețea unei lumi pe cale de dispariție. Mi-a plăcut enorm felul în care Horațiu Mălăele a reușit să creeze o atmosferă magică, dar în același timp plină de tensiune, prevestind nenorocirile ce urmau să vină.

Mi-a plăcut foarte mult cum cartea reușește să te transporte într-un univers arhaic, dar în același timp plin de viață și sensuri ascunse. O recomand pentru că mi-a oferit o evadare literară, acoperindu-mi nevoia de poveste și mister, dar și pentru că m-a făcut să reflectez asupra impactului istoriei asupra comunităților mici, izolate.

Mălăele reușește să îmbine atât de frumos realitatea și fantasticul, încât am fost complet absorbit în povestea satului Tehomir.

O minune de poveste, asa de frumos scrisa si asa de aproape adevarata pina la ultimile pagini, am ris si am plins, am trait cu ochii deschisi fiecare amintire a tinarului/batrinului Caius. Horatiu Malaele, nu numai un minunat actor, caricaturist, dar si un scriitor talentat, sanatate multa si sa ne mai bucure cu multe alte povesti.

Personajul principal, Titu, te face să reflectezi asupra trecerii timpului și a regretelor care se adună de-a lungul unei vieți. E o carte pe care o recomand pentru sensibilitatea ei și pentru felul în care te face să te pierzi în amintiri și gânduri

Este o carte care îți dă de gândit. Mi-a placut foarte mult, iar prețul este foarte bun

Parisul anilor '30 prinde viață în paginile cărții, iar întâlnirile cu figuri celebre precum Hemingway sau Dalí aduc o savoare aparte lecturii. Titu, protagonistul, m-a fascinat prin felul său de a se pierde între amintiri și vise, între realitate și halucinație

Mălăele scrie cu o tandrețe aparte despre nostalgia unei vieți netrăite pe deplin. Este o carte pe care o recomand celor care apreciază scriitura elegantă, plină de melancolie, și explorările profunde ale condiției umane.

Ce mi-a plăcut enorm la această carte este felul în care Horațiu Mălăele reușește să creeze personaje memorabile și să contureze un tablou viu al Parisului boem.

Recomand această carte celor care iubesc literatura cu o puternică încărcătură emoțională și celor care doresc să se lase purtați într-o lume pierdută, plină de nostalgie și artă.

Mi-au plăcut foarte mult detaliile istorice și artistice, întâlnirea cu personalități precum Hemingway sau Picasso aducând un farmec aparte poveștii.

Este o călătorie poetică și melancolică prin Parisul interbelic, dar și prin amintirile unui om la sfârșitul vieții sale

Lectura este una destul de greuță, însă fiind o operă scrisă de Mălăele, nu ai cum să nu te aștepți. Poveste capătă sens pe parcurs . Parisul anilor '30 , văzut prin ochii protagonistului, este fascinant .

Recomand celor care sunt deschiși să exploreze temele complexe despre existența umană.