Pachet Arta de a simti pana la capat

Fericirea e în actul următor

NU ȘTIU SĂ SCRIU, DAR ȘTIU SĂ SIMT.

O mărturisire despre prețul aplauzelor și liniștea de după ele.

Când am primit propunerea să scriu această carte, primul meu instinct a fost să fug. Să refuz. Mi-am spus că eu nu știu să scriu, că nu am valoare literară. Dar am știut mereu că autenticitatea naște emoție, iar emoția guvernează lumea.

Așa că am ales să nu mă mai ascund. În paginile acestea îl veți găsi pe Marius cel din spatele rolurilor. Veți găsi copilul care se simțea în „viața greșită” și care aștepta validarea părinților săi. Veți găsi adolescentul care a fugit la București cu un lănțișor amanetat și o pernă de acasă, dormind pe saltele furate în cămin, doar pentru visul de a fi pe scenă.

Am scris despre tot ce mi-a fost rușine să recunosc ani de zile. Despre pactul pe care l-am făcut cu teatrul, sacrificând iubirea și viața personală. Despre golul imens care rămâne după aplauze și despre încercarea disperată de a-mi anestezia frica de a nu fi suficient de bun. Despre depresia care m-a îngenuncheat când lumea s-a oprit în loc.

Dacă povestea mea dă curaj măcar unui singur om să nu renunțe la visul lui, atunci tot acest efort a meritat.

Marius Manole

Recenzii:

★★★★★ „Nu e actorie, este plânsul pe care nu pot să-l plâng în viața reală. Această frază surprinde perfect esența cărții. O sinceritate dezarmantă despre un munte de frici , despre relații dezastruoase , și despre anii în care a trăit cu sabia judecății deasupra capului. Marius Manole face o radiografie lucidă a lumii teatrului și a prețului plătit pentru autenticitate. O carte care dă curaj celor care trăiesc dominați de frică.” - Mihai V.

★★★★★ „O mărturie onestă despre munca titanică, de la repetițiile la 5 dimineața la dormitul în sala de teatru. Este o carte despre sacrificiile pe care le faci pentru o meserie pe care o iubești obsesiv, despre luptele cu un corp care refuza să cedeze, și despre teama permanentă de a nu fi suficient de bun. Un volum esențial pentru oricine vrea să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat performanța.”- Ciprian V.

★★★★★ „Am fost un copil mic și enervant. Am ajuns să-mi închipui că sunt urmărit de o cameră de filmat invizibilă care nu-mi permite să fac niciun gest feminin. Efortul lui Marius Manole de a se modela pentru a fi acceptat este cutremurător. Povestea despre atacurile de panică din timpul spectacolelor și despre depresia care l-a îngenuncheat este un must-read. O carte despre cum frica ne poate secătui sufletul și despre cum poți transforma căderea într-un noroc.” - Andreea M.

★★★★★ „Manole își asumă total responsabilitatea pentru alegerile sale. De la fuga la București cu lănțișorul amanetat al unui coleg și dormitul pe saltele furate, la refuzul de a face compromisuri, această carte este un ghid despre cum să-ți asculți intuiția și să mergi pe drumul tău. O poveste despre cum «capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede».” - Teodora E.

★★★★★„Un spectacol one-man show de forță! Marius Manole își disecă viața cu o precizie chirurgicală, explorând teme universale: lipsa de iubire, sindromul impostorului, și lupta cu dependențele. Modul în care povestește despre actorii mari care nu mai vorbeau după ani, despre turneele obositoare, și despre emoțiile paralizante din fața cortinei este fascinant. O carte de o autenticitate rară care ar trebui să fie citită de toți cei care caută un model de perseverență.” - Lorena T.

Tristețea ploilor

„Nu te poți «plictisi» niciodată de «isprăvile» lui Horațiu, pentru că în aura lor te pierzi și te regăsești, te bucuri și oftezi, te amuzi și cazi pe gânduri. O experiență îmbogățitoare!” - Andrei Pleșu

Rezumat Tristețea ploilor - Horațiu Mălăele

„Vara lui ’38 fusese fierbinte, neprietenoasă. Toamna, ca de fiecare dată, un dar ceresc. Ceața dimineților, străzile îngropate în frunze galben-aurii sau roșii ca amurgul, singurătatea platanilor, fumul castanelor coapte, tristețea ploilor fac din Paris locul miraculos în care viața te ajută să umbli la braț cu nostalgia.”

Destinul îl poartă pe Titu din mahalalele marcate de sărăcie și cruzime ale Bucureștiului interbelic într-un Paris învăluit în promisiunile tinereții și ale iubirii. Centagenar, el își trăiește ultimele zile la granița dintre realitate și halucinație, cufundat în amintiri și regrete. Prin ochii săi încărcați de nostalgie, cititorii sunt invitați să descopere tot farmecul boemei pariziene din pragul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și drama unei vieți netrăite, a unui univers pierdut pentru totdeauna în negura vremii. 

Tehomir

Tehomirul lui Horațiu Mălăele este o lume în care legendele prind viață, unde semnele nefaste și evenimentele miraculoase anunță prefacerile dureroase prin care vor trece sătenii atunci când Istoria neîndurătoare le va bate la poartă, aducând schimbări și suferință. În acest sat îngropat între dealuri și tradiții, prezența fantasticului este singurul lucru care îi mai poate face pe oameni să uite de răul cel mare, lacom și nevăzut, ce stă la pândă, cu ochii pe pământurile lor.

Însă vraja Tehomirului se risipește sub presiunea terorii anilor '50, iar odată cu dezvrăjirea sa, protagonistul lasă în urmă ultimele vestigii ale copilăriei.