„Osul de lapte” este un roman al traumelor moștenite și al felului în care fragilitatea copilăriei se transformă, în timp, în structura dură care ține un om în viață sau îl strivește sub propria greutate. Romanul urmărește destinul unor femei unite printr-o memorie care circulă prin corp, prin obiecte și prin ritualuri repetitive. În centrul poveștii se află simbolul „osului de lapte” — primul os pierdut de corp, primul semn că inocența trebuie abandonată pentru ca viața adevărată să înceapă. Destinul unui neam de femei gravitează în jurul unui protagonist mut și nemilos: o masă masivă de nuc, stânca neclintită din mijlocul unei furtuni genetice de un secol. Cine este, de fapt, Ofelia? Un accident al sorții, o greșeală a cărnii sau piesa centrală dintr-un puzzle plin de violență și abandon? O călătorie psihologică de o melancolie hipnotizantă, despre momentul în care inocența se rupe pentru ca adevărata supraviețuire să înceapă.