Plasate la graniţa dintre autobiografie şi ficțiune şi aranjate astfel încât să dea impresia unei ordini cronologice, cele douăzeci și două de povestiri care alcătuiesc acest volum creează un univers fascinant. Comparată adesea cu Alice Munro și chiar cu Cehov, Lucia Berlin ne duce din Texas în Chile, în Mexic și New York fie într-o avalanşă de experiențe și trăiri răvăşitoare, fie pe valuri molcome de tandrețe și compasiune. Citind La barca de la ilusión, în care personajul feminin încearcă să scape de trupul mort al unui traficant de droguri, sau Andado, în care se consumă o poveste de dragoste ce ar putea fi considerată revoltătoare, este imposibil să nu te întrebi cât este ficțiune și cât este realitate. Un lucru este cert, nicio frază din ceea ce narează sau descrie Lucia Berlin și niciun schimb de replici între personajele sale nu sunt de prisos.