O istorie a psihologiei moderne

Psihologia modernă este prezentată prin intermediul personalităţilor, al ideilor importante, al şcolilor de gândire şi al momentelor care i-au influenţat dezvoltarea, subliniind schimbarea metodelor şi obiectului de studiu. Fiecare şcoală de gândire este discutată ca mişcare ce apare într-un context istoric şi social dat, nu ca entitate independentă şi izolată, fiind examinată în termenii conexiunilor pe care le are cu ideile ştiinţifice şi descoperirile ce au precedat-o şi care i-au succedat. Deşi cartea este organizată pe şcoli, autorii aduc în centrul atenţiei contribuţiile personalităţilor decisive pentru domeniul psihologiei, subliniind că munca lor a fost influenţată nu doar de vremurile în care s-au afirmat, ci şi de contextul experienţelor personale de viaţă.

Scrisă într-un stil accesibil şi bogată în ilustrări, cartea se adresează atât studenţilor, cât şi specialiştilor şi tuturor celor interesaţi de evoluţia psihologiei moderne. Deosebit de importante sunt secţiunile ce cuprind fragmente din scrierile originale ale marilor psihologi, prezentând, în stilul distinct al fiecăruia, perspectiva unică asupra metodelor, problemelor şi obiectivelor psihologiei.

Duane P. Schultz a fost profesor de psihologie la University of South Florida. Soţii Schultz sunt cunoscuţi pentru tratatele de psihologie scrise împreună.

Influenţa lui Freud asupra culturii şi conştiinţei populare americane a fost enormă, devenind imediat evidentă după vizita sa din 1909 la Clark University. Ziarele au avut numeroase relatări despre Freud, iar în 1920 fuseseră deja publicate peste 200 de cărţi despre psihanaliză (Abma, 2004). Între 1909 şi 1939, anul în care Freud a murit, în New York Times apăruseră aproape 1.000 de articole despre psihanaliză. Reviste ca Ladies Home Journal, The Nation şi The New Republic au avut materiale pe aceeaşi temă. În 2005, BBC (British Broadcasting Company – Compania de Radiodifuziune Britanică) a produs un documentar de televiziune de patru ore despre influenţa lui Freud asupra societăţii occidentale. După cum am notat, acest entuziasm al publicului pentru ideile lui Freud a devansat cu mult momentul acceptării sale de psihologia academică.

Autorii

Diferite şcoli de gândire s-au dezvoltat de-a lungul istoriei psihologiei, fiecare ca protest tacit faţă de ce fusese înaintea sa. Fiecare nouă şcoală şi-a folosit adversarul mai vechi ca bază în raport cu care să se afirme şi să ia elan. Fiecare poziţie se definea prin ceea ce nu era şi prin ce anume se diferenţia de sistemele teoretice consacrate. Pe măsură ce noul sistem se dezvolta şi-şi dobândea aderenţi şi influenţă, el inspira opoziţie, şi lupta începea iarăşi. Ceea ce a fost cândva o revoluţie agresivă deschizătoare de drumuri devenea, prin propriul succes, tradiţia consacrată ce sucomba vigorii tinereşti a următoarei noi mişcări de protest. Orice mişcare este alimentată de opoziţie. Când opoziţia era înfrântă, pasiunea şi elanul a ceea ce cândva fusese o mişcare nouă se stingeau. Vom descrie progresul psihologiei tocmai în termenii acestei dezvoltări istorice a şcolilor de gândire.

Autorii