Modelul din Paris

„Grace se încruntă. Nu avea nici măcar certitudinea că o să i se permită să călătorească în afara ţării. Fusese șocată să afle că era necesară permisiunea soțului pentru ca autorităţile australiene să poată emite un pașaport pentru o femeie căsătorită. Reglementarea era, în mod vădit, învechită, dar ea, una, nu avea ce să facă. Jack nu i-ar fi dat acordul nici în ruptul capului, ceea ce o irita și mai tare – cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât devenea mai tentată să accepte invitația domnului Dior. Ani de-a rândul încercase să trăiască viața pe care ceilalți și-o doreau pentru ea, până când începuse să se simtă de parcă se transforma într-una dintre surorile urâte din Cenușăreasa – doar că, în loc să încerce să se încalțe cu un pantof nepotrivit, ea se chinuise să devină o altă persoană. Scrisoarea de la Christian Dior îi dăduse, din nou, speranțe și încredere în visurile ei de călătorie și de aventură. Acum tânjea să trăiască în acea lume fermecătoare, care i s-ar fi potrivit la fel de bine precum pantoful de cleștar Cenușăresei.“