Hertfordshire, Anglia, sfârșit de secol XVIII, început de secol XIX. Elizabeth Bennet are patru surori, dintre care toate își doresc să se mărite și să-și facă astfel o situație, însă ea nu privește cu aceiași ochi instituția căsătoriei, cel puțin nu pe aceea întemeiată pe confort material în detrimentul iubirii autentice. 

Inteligentă, dârză, chiar încăpățânată uneori, Elizabeth nu se încadrează deloc în tiparul vremii. Atunci când îl întâlnește pe Fitzwilliam Darcy, un domn la fel de înverșunat împotriva superficialității, între cei doi se instalează o animozitate alimentată de firile lor independente, creând astfel unul dintre cele mai faimoase arhetipuri ale iubirii, „de la dușmani la îndrăgostiți”. Cu umor fin și inteligență ascuțită, Jane Austen a oferit prin Mândrie și prejudecată romanul de dragoste de căpătâi al literaturii universale. O ficțiune istorică care rămâne actuală până astăzi și care surprinde prin prospețimea ideilor inclusiv publicul mai tânăr.

„La fel ca în cazul tuturor marilor romancieri, romanele lui Jane Austen au cunoscut infinite interpretări. Opera ei a devenit un adevăr general recunoscut și în continuă transformare. Așadar, nu există niciun motiv pentru care alte fațete să nu ni se reveleze în continuare.” - Malcolm Bradbury



„Mândrie și prejudecată discreditează una dintre cele mai puternice convingeri ale noastre: ideea că emoțiile au o validitate absolută. Sentimentele nu sunt bune sau greșite, spunem, ci doar sunt. Sau, mai degrabă, sentimentele au mereu dreptate, pentru că așa sunt – și pentru că noi le suntem mereu îndatorați. Aceasta nu este o noțiune promulgată de același feminism care a ajutat-o pe Austen să se ridice la eminența ei actuală. Prea mult din lupta feministă implică afirmarea legitimității sentimentelor unei femei. Emoțiile – acea realitate a nemulțumirii femeilor în cadrul sistemului patriarhal – erau însăși piatra de temelie, într-un sens, a argumentului feminist.” - William Deresiewicz, The New Yorker