Managementul timpului tau (resigilat)

"CUM SA-TI CONTROLEZI RASPUNSURILE LA FACTORII DE STRES 

Daniel, un tehnician care se ocupa de retelele de cablu TV, mi-a spus o poveste care este un exemplu minunat pentru cat de diferite pot fi raspunsurile oamenilor la una si aceeasi situatie solicitanta. El a ramas blocat cincisprezece minute la un pasaj de cale ferata, asteptand sa treaca trenul. Dupa ce trenul a trecut, in sfarsit, doar doua masini din fata sa au apucat sa traverseze calea ferata si apoi bariera a cazut, pentru a astepta un alt tren din directia opusa. A inceput sa simta ca inima ii pulseaza tot sangele in cap, deoarece intarzia la o intalnire importanta. Pentru a-si calma agitatia, a hotarat ca o cale buna de distragere este sa observe oamenii din masinile aflate in jur. La cateva masini in 3 spate, un tip avea o adevarata cadere nervoasa, claxona si injura cat il tineau plamanii prin geamul deschis al masinii. Daniel se intreba cu ce scop facea individul asa ceva. Se gandea ca il va auzi cel care dirija circulatia trenurilor, va opri trenul si ii va spune: Oh, Doamne. Va rog sa ma scuzati pentru deranj. Permiteti-mi sa eliberez linia pentru domnia voastra. 

O femeie aflata in masina de langa el a deschis cutia pentru manusi din bord, a scos o punga mare de plastic plina cu carti postale si timbre si a inceput sa scrie mesaje. Daniel si-a spus: Uite o femeie care are o strategie pentru cand trebuie sa astepte sa treaca trenul. 

Soferul din fata lui parea ca a adormit pe volan si dupa ce a trecut trenul Daniel a trebuit sa-l claxoneze ca sa-l trezeasca. 

Nivelul de stres nu are nimic de-a face cu solicitarile la care suntem supusi, ci depinde de raspunsurile noastre la aceste solicitari. Depinde de noi sa controlamt aceste raspunsuri; emotiile noastre ne influenteaza raspunsurile, dar gandurile noastre sunt cele care genereaza aceste emotii. Monologul interior al fiecaruia, ceea ce ne spunem noua insine, determina ceea ce gandim. Suna complicat? Chiar nu este deloc cumplicat, iar aceasta carte te va ajuta sa-ti dezvolti noi si noi moduri de a vorbi cu tine insuti. 

In povestea lui Daniel am vazut o intreaga gama de moduri de a vorbi cu tine insuti. Individul care tlaxona si urla nebuneste isi spunea, probabil, ca acela era cel mai rau lucru care i se putea intampla si toata viata lui va fi ruinata daca trenul acela nu trece imediat. Nu ti se pare ca seamana cu mesajul pe care adolescentii il dau, de obicei, parintilor lor? Daca nu-mi dai voie sa ies deseara cu prietenii, intreaga mea viata va fi ruinata. 

Ceilalti doi soferi ar fi putut sa fie la fel de presati de timp precum cel care urla din toti plamanii, dar foarte probabil isi spuneau ca, oricat de maniosi si frustrati s-ar simti, asta nu-i va ajuta sa traverseze mai repede calea ferata. Asa ca, era cazul sa profite cat mai bine de acest timp de asteptare. (Si poate sa isi aminteasca sa plece de acasa ceva mai devreme data viitoare.) 

Monologul interior, ceea ce obisnuim sa ne spunem noua insine, are o mare influenta asupra sanatatii noastre psihice si fizice. Probabil ca, daca cineva ar fi luat tensiunea soferului care urla cat il tineau plamanii, ar fi constatat ca ea crestea vazand cu ochii."