Magul de la Kremlin

Scris in pandemie si predat la Gallimard in ianuarie 2021, Magul de la Kremlin este un roman in acelasi timp documentar si vizionar, cu accente profetice, dorinta de a sonda misterele Kremlinului si ale Rusiei, actuale si dintotdeauna, determinandu-l pe autor sa depaseasca granitele eseului pentru a apela la fictiune si la forta imaginatiei, rodul acestei alchimii fiind nu numai un mare roman despre Rusia contemporana (de la declinul lui Eltin, ascensiunea lui Putin, figurile oligarhilor, razboiul din Cecenia, Jocurile Olimpice de la Soci pana la criza ucraineana), ci si o extraordinara meditatie despre putere, in universalitatea mecanismelor si a resorturilor ei.

De multa vreme n-am mai devorat un roman cu atata aviditate. Este ceea ce anglo-saxonii numesc un page turner, o carte careia nu te poti opri sa-i intorci paginile, supereficienta si bine documentata, care descrie culisele puterii ruse din ultimii douazeci de ani intr-un stil simplu, seducator si de un realism incredibil. [...] Este Cartea pe care trebuie sa o citesti daca vrei sa intelegi razboiul din Ucraina. [...] Pentru un prim roman, este o lovitura de maestru. - Frederic Beigbeder, Le Figaro

Cu Magul de la Kremlin, Giuliano da Empoli ne ofera o radiografie stralucita a sistemului mental si a logicii de razboi a lui Vladimir Putin. Intr-un fel, el povesteste tot ceea ce a dus la invadarea Ucrainei la 24 februarie 2022. Este o relatare de o mare forta literara si istorica, care trebuie citita daca dorim sa intelegem ceea ce, de aici, pare de neinteles. - Liberation

Giuliano da Empoli a terminat acest roman, ale carui formulari puternice amintesc in parte de moralistii si memorialistii francezi din secolul al XVII-lea, in ianuarie 2021, cu un an inainte ca armata rusa sa invadeze Ucraina. Unii ar spune ca acest scriitor este un vizionar, altii, ca isi cunoaste subiectul mai bine ca oricine. Sa adaugam o a treia caracteristica, stilul, si vom avea o mare carte. - Jerome Garcin, Le Nouvel Observateur

Magul de la Kremlin este un roman in acelasi timp rece si fierbinte, ca un pahar plin ochi cu vodca. [...] Purtata de o actualitate arzatoare, aceasta carte moderna si vizionara are, de asemenea, gratia atemporala a unui clasic. Eruditia, stilul si arta narativa ale lui Giuliano da Empoli aduc acest gest crud si brutal pana la un nivel de puritate metafizica. Este vorba de Principele lui Machiavelli traversat de ceturile lui John le Carre si locuit de vibratoul nelinistit al literaturii ruse. Pana la finalul sau inzapezit, aproape pasnic, ca un ecou indepartat al cantecului lui Sting: I hope the Russians love their children too. - Les Echos