Magia sangelui

‒ Paj Matthews?

Este Theresa Hamilton, unul dintre emisarii Regentei care a sosit pentru a lua declaraţiile noastre a doua zi după ce Nick fusese răpit. Îmi face semn din perimetrul locului ceremoniei să mă apropii. Trebuie să-mi spună „Paj“, pentru că pentru majoritatea celorlalţi de aici, asta sunt.

Nu-mi place Theresa. Deloc.

Dar, înainte de a mă duce la ea, mă străduiesc să afişez o expresie despre care sper că nu va fi interpretată ca ostilă. Femeia are un coc înalt şi ochelari înguşti, fără rame şi, deşi am întâlnit-o doar de câteva ori, sunt destul de sigură că maniera condescendentă în care înclină bărbia este o trăsătură permanentă.

Mă opresc lângă ea.

‒ Mă bucur să te revăd, Theresa.

‒ Vă rog să-mi spuneţi Emisar Theresa aici, dacă nu vă supăraţi.

Theresa îmi face o inspecţie rapidă.

‒ Oh.

Ochii ei îmi studiază pantalonii şi şoldurile, ajungând până sus, la umerii mei largi şi la haina neagră închisă până la gât. Când ajunge la păr, zâmbetul ei de plastic se topeşte.

‒ S-a întâmplat ceva? întreb printre dinţii încleştaţi.

Răspunde în timp ce priveşte fix la părul meu. Un set de codiţe perfect egale, împletite în stil Alice Chen ca să-mi ţină părul departe de faţă, curgând în valuri libere ‒ moi, strălucitoare, pline ‒ date cu gel pentru a cădea peste umeri.

‒ Este prea târziu pentru a schimba prima înfăţişare, dar poate că în viitor, de dragul decenţei, aţi putea să vă gândiţi cum să aveţi grijă de… Face un gest în jurul capului pentru a indica părul meu. ‒ Poate că ar trebui să neteziţi lucrurile pentru a dobândi un aspect mai… curat.

Simt o fierbinţeală cum îmi urcă în sus şi în jurul gulerului.

‒ Curat? mă răstesc.

‒ Ei bine, da, spune ea.

Pentru că era curioasă, Alice a învăţat de la mama mea să împletească codiţe. Mama a râs, dar a început să-i dea lecţii când aveam treisprezece ani. Puteam să-i strig câteva obscenităţi acestei femei fără să clintesc nici măcar o şuviţă. Dar îi spun doar atât:

‒ Numai pentru că părul meu ocupă spaţiu nu înseamnă că e murdar, Theresa.

Face ochii mari şi îşi lasă privirea înapoi la clipboard.

‒ Ultimii invitaţi au sosit la locul ceremoniei, aşa că Garda Magicienilor este gata pentru tine acum.

Theresa bate cu degetul în schema cu aranjarea locurilor, se uită în mulţime.

‒ Pajii stau în secţiunea a doua, iar dumneavoastră veţi sta în mijloc. Dacă nu vă deranjează?

Mă deranjează. După comentariile ei despre părul meu, nu numai că mi-am pierdut răbdarea. Sunt şi furioasă.

Oftez, închizând ochii.

‒ Acum, dacă vreţi, Paj Matthews, insistă Theresa, cu vocea ei joasă, ceremonia funerară pentru cei căzuţi la datorie este pe cale să înceapă.

Deschid ochii, cu zâmbetul revenit pe poziţie în timp ce mă întorc cu faţa la Theresa.

‒ După ritualul din seara asta, spun, vei înceta să-mi mai spui aşa.