Love & luck. O calatorie norocoasa prin Irlanda

De la autoarea romanului de succes, bestseller New York Times, Love & Gelato

Sa calatoriti prin Irlanda este o experienta unica. Fiindca ai de-a face cu un taram fermecat, asteapta-te sa ti se intample tot felul de Iucruri neprevazute si minunate. Trei adolescenti pornesc intr-o inedita calatori prin Irlanda si desopera, treptat cate de multe lucruri ii leaga si cum se poate vindeca un suflet ranit.

Addie viziteaza Irlanda, supranumita insula de Smarald, cu ocazia extravagantei nunti a matusii sale. Astfel, spera sa-si ia gandul de la o decizie neinspirata, in urma careia s-a ales cu inima franta. Dar lan, fratele ei preferat, nu vrea sa o lase sa-si uite greseala, iar pisalogeala lui duce la certuri intre ei doi, altadata nedespartiti. Cand fata descopera un ghid de calatorie neobisnuit, Irlanda pentru cei cu inima franta, uita pentru o vreme de zbuciumul ei si de criticile lui lan. Apoi totul ia o intorsatura neasteptata. Fata se trezeste ca face turul Insulei de Smarald in cea mai mica masina din lume, impreuna cu lan si cu amicul lui, simpaticul Rowan. Pe masura ce strabat dealuri inverzite si intalnesc castele parca desprinse din povesti, Addie spera ca ghidul ei de calatorie o va ajuta sa depaseasca suferinta si sa-si recapete increderea in sine.

Fanii volumului Love & Gelato se vor delecta cu aceasta poveste despre dragoste, prietenie si festivalul muzical irlandez Electric Picnic. Love & Luck este o achizitie necesara pentru toate rafturile cartilor de dragoste destinate adolescentilor. - School Library Journal

Asezonata cu minunate descrieri ale artei si arhitecturii renascentiste, cartea de fata este un pariu castigat pentru fanii povestilor de iubire si ai calatoriilor savurate din fotoliu. - Kirkus Reviews

Fragment din romanul "Love si luck. O calatorie norocoasa prin Irlanda" de Jenna Evans Welch:

"Am presupus ca, odata ajunsi pe sosea, cateva chestiuni aveau sa se lamureasca. De pilda, ce aveau in comun un obiectiv turistic din nordul Irlandei cu trupa muzicala preferata a fratelui meu? Dar, in loc sa-mi explice, Ian a scos din rucsac o harta a Irlandei, imensa si mazgalita. Rowan i-a dat cutia cu cereale si au inceput amandoi sa tipe unul la altul.
Nu erau tipete furioase, ci vesele; comunicau asa fiindca era necesar, din cauza muzicii zgomotoase - dupa cum explicase Rowan, butonul pentru reglarea volumului lipsea -, si, de asemenea, pentru ca erau entuziasmati. Era ca si cum amandoi ar fi tinut in ei un lung sir de lucruri nespuse, iar acum, cand in sfarsit se aflau fata-n fata, trebuiau sa se elibereze, in caz contrar, riscand sa piara. Rowan s-a dovedit la fel de obsedat de muzica precum Ian, ba poate chiar mai mult. In doar zece minute vorbisera despre:
• un muzician de prin anii '80 - Bruce nu-stiu-cum -, faimos pentru simfoniile lui la chitara, care solicitau prezenta pe scena a peste treizeci de chitaristi odata
• daca minimalismul este sau nu caracteristica unui muzician cu adevarat mare
• o chestie numita „violenta punk”, despre care Rowan sustinea (iar Ian l-a aprobat entuziast) ca reprezinta opusul firesc al genului synth-pop, aparut in primii ani de existenta ai postului MTV
• motivul pentru care termenul indie nu mai inseamna nimic in zilele noastre, cand casele de productie scot trupe indie pe banda rulanta

Incercam sa-l ascult pe Ian, care era in largul lui, si, pe de alta parte, sa nu fac un atac de panica de fiecare data cand priveam soseaua. Rowan era genul de sofer care inspaimanta orice parinte. Gonea cu o viteza infernala si parea sa aiba o metoda supranaturala de a decide care curbe nu solicitau sa ramana pe banda lui. Insa doar eu imi faceam griji. Tonul entuziasmat al lui Ian tot urca, pana cand a ajuns pe acoperisul masinii. Fratele meu oscila intre diversele lui feluri de foiala: ba bataia din genunchi, ba batea darabana, ba isi rasucea parul pe degete. N-ar fi trebuit sa-mi explice cateva lucruri?”