Vine Paștele și, așa cum e obiceiul în Suedia, copiii colindă din casă în casă pentru a ura tuturor „Paște fericit“. Primesc în schimb dulciuri și ciocolată. Lotta abia așteaptă să meargă și ea la colindat împreună cu Jonas și Mia-Maria, frații ei. Dar aceștia se duc la ziua unui coleg de școală și Lotta trebuie să-i aștepte. Asta e cam greu pentru o fetiță de câțiva ani.

Mai bine, ia să vadă ea ce se petrece prin oraș. Hoinărind ba prin vecini, pe la tușa Berg, ba pe străduțe, Lotta află că în orășel nu se mai găsesc pe nicăieri nici bomboane, nici ciocolată. Lotta e îngrijorată: mai e puțin și va veni Iepurașul de Paște care va lăsa pentru toți copiii ouă de ciocolată cu surprize. Dar de unde va lua Iepurașul de Paște dulciuri pentru surprize dacă magazinul e gol și nu mai are nimic de vânzare?

E clar, Lotta trebuie să-i dea o mână de ajutor Iepurașului. Dar Lotta cea veselă de pe strada Zurbagiilor se pricepe de minune să facă surprize de Paște!

În iarba verde erau o mulțime de figurine: Moș Crăciun în staniol roșu, îngerași albi, oameni de zăpadă și porcușori de marțipan. Părea că se simt tare bine împreună, ca și cum ar fi fost gata-gata să înceapă un joc amuzant. Jonas și Mia-Maria au început să râdă.

— Sunt toți din ciocolată, a zis Jonas.

— Mai puțin porcușorii de marțipan, a zis Mia-Maria.

Mama și tata au ieșit și ei.

— Ce sunt toate astea? s-a mirat tata. De unde au apărut?

Mia-Maria râdea:

— Ai zis că n-o să vină Iepurașul!

— Păi n-a venit Iepurașul de Paște, a spus Lotta. A venit un iepuraș… un iepuraș de Crăciun!

Lotta chicotea de nu mai putea.

— Eu nu știu să existe așa ceva, a spus tata nedumerit.

— Nici eu, a spus mama.

— Nici eu, a spus Lotta.

Lotta chicotea și mai tare. O, ce frumos ar fi să le facă surprize vesele în fiecare zi.