Limba si literatura romana in scoala primara (resigilat)

In compunerile elevilor, dorinta de a intrebuinta limba contemporana si imaginarul recent este destul de marcata si, indiscutabil, legitima. Si este legitima pentru ca, in fond, orele de limba si literatura romana urmaresc constructia unei culturi comune: o cultura ce leaga, prin limbaje si seturi de valori, nu numai generatiile intre ele, ci si membrii aceleiasi generatii; o cultura comuna in care fetii-frumosi si fetii cu sori in frunte se intalnesc cu Superman si Spiderman, iar caii nazdravani stau alaturi de masini cu viteza supersonica.

  Fara indoiala, prin comparatie cu substantialitatea si forta reprezentarilor consacrate de secole si transmise de la o generatie la alta, noutatile lansate si gustate de fiecare „ultima generatie" nu pot fi, la inceput, decat fenomene de suprafata; fenomene pe care timpul le selecteaza si le consolideaza cu precautie; fenomene care, de cele mai multe ori, se asaza in straturi, dupa modelul unei geologii in care structurile fundamentale se modifica lent sau deloc. Si e suficient sa ne gandim la structurile narative ce leaga miturile antice, basmele clasice si povestile contemporane prin aceleasi tipare initiatice si trasee ascensionale, la seria constanta a calitatilor ce au asigurat si asigura reusita eroilor de odinioara si de acum sau la perpetuarea acelorasi tipuri de confruntare cu raul si la interventia fiintelor miraculoase.

  Pornind de aici, ne putem intreba, retoric, ce viata poate avea numele unui detergent sau un program de calculator sau cata vreme pot fi echivalate merele de aur cu masinile Lamborghini? Dar ne putem intreba, la fel de retoric, daca elementele ce definesc identitatea unei generatii, oricat de efernere ar fi ele sau am crede ca sunt, pot fl puse intre paranteze. Ne putem intreba daca ignorarea sau, mai grav, interzicerea lor nu cumva creeaza tensiuni acute intre scoala si lumea din afara ei.

  Ca in orice constructie, si in cazul formarii culturii unei generatii conteaza in primul rand fundamentul, reprezentat de elementele culturale consacrate in timp, elemente ce leaga, in consecinta, generatiile succesive.