Lectia pinguinului

Ca focul grecesc s-a raspandit vestea in scoala ca era un pinguin pe terasa si o gramada de baieti dornici sa afle adevarul despre acest zvon s-au imbrancit agitati la usa terasei. Initial am incercat sa tin sub control numarul de copii care se afla afara la un moment dat, temandu-ma ca Juan Salvado avea sa fie coplesit de prea multa atentie, dar in curand am aflat ca nu exista nicio limita pentru numarul de admiratori pe care pinguinul il socotea suficient.

   Baietii erau incantati ca aveau voie sa-i dea de mancare, si foarte curand am avut voluntari, in special dintre cei foarte tineri, care sa-l hraneasca pe Juan Salvado, sa spele terasa la intervale regulate si sa cumpere peste de la piata in fiecare zi. Responsabilitatea poate scoate la iveala ce-i mai bun din tineri, si nu duceam lipsa de doritori carora sa li se scoata la iveala ce-i mai bun din ei in timp ce ma ajutau sa raspund nevoilor lui Juan Salvado.

  Numai daca vezi pinguini in mediul lor natural poti sa intelegi cu adevarat sensul adjectivului „gregar". Oamenii pot fi descrisi in general ca gregari, dar pinguinii sunt cei care se aduna intr-un numar nesfarsit de mare fara sa tina seama deloc de spatiul personal. Acestea fiind spuse, poate ca o scoala englezeasca cu internat (una din America de Sud) ilustreaza viata intr-o colonie de pinguini mai bine decat orice alta forma de societate umana.

  Trezindu-se dimineata devreme, valuri de elevi plecau din dormitoare spre sala de mese pentru micul dejun. Se intorceau sa-si ia materialele necesare pentru lectiile de dimineata, si apoi valul de baieti crestea din nou mergand spre capela sau clase. In pauza din mijlocul diminetii mergeau inapoi spre dormitoare sa inlocuiasca cartile si materialele cu cele potrivite pentru urmatorul set de cursuri. La pranz obisnuiau sa vina inapoi in camere sa-si lase lucrurile in dulapuri inainte sa fuga iar spre sala de mese.