Jocuri mortale + Pachet The gray Man

Pachet The gray Man

Asasinul din umbra (Vol. 1)

Gray Man, Cameleonul pentru foștii săi colegi din CIA, este o legendă în lumea periculoasă a asasinilor plătiți și a răufăcătorilor, însă atunci când acceptă o misiune de salvare importantă, el devine din vânător vânat.

Descoperă primul volum din celebra serie The Gray Man și fă primii pași într-un univers periculos guvernat de interese politice ascunse.

Prins în capcana marilor puteri (Vol. II)

Court Gentry, Cameleonul, se întoarce pentru o nouă misiune pe muchie de cuțit. De data aceasta, ținta sa este un dictator asupra căruia planează acuzația de genocid.

Imediat ce acceptă să apere interesele Rusiei, el este contactat de șefii nemiloși ai CIA, care îi cer să-și dovedească loialitatea față de SUA. În jocul de șah al marilor puteri, orice mișcare greșită poate fi fatală, astfel că Gentry trebuie să ia decizii dificile pentru a rămâne în viață. 

Jocuri mortale

Hai să jucăm un joc! Ai 24 de ore să câștigi. Dacă nu respecți regulile, ea va muri. Dacă suni poliția, va muri. Dacă le spui ceva părinților tăi, ea va sfârși într-un mod îngrozitor. Ești pregătit?

Când află printr-un mesaj misterios că sora ei este răpită, Crystal Donovan se vede nevoită să accepte provocarea lansată de răpitor – să joace jocul care îi va promite eliberarea surorii sale. Crystal se avântă într-o cursă nebună și extrem de periculoasă, căci jocul e menit să-i ucidă prietenii… dar să-i salveze sora.

Viața atâtor oameni depinde de o alegere. Alegerea ei.

Crystal trebuie să facă o alegere imposibilă. Să-și salveze prietenii sau să-și salveze sora? Ar face orice să îi salveze pe toți. Ea nu este așa, ea nu renunță atât de ușor. În plus, poate schimba oricând regulile jocului dacă răpitorul nu este atent o fracțiune de secundă.

Dacă va găsi o cale, într-un final, o cale să-i salveze pe toți, iar răpitorul nu a făcut altceva decât să-i subestimeze gândirea strategică?

Fragment

“Voia să o ucid pe Akira. Kiki. Prietena mea cea mai bună. M-am gândit la cât suferise, luptându-se cu propria minte ca să mănânce fără să se gândească la faptul că mâncarea o transformă într-un monstru. M-am gândit la toate lucrurile frumoase pe care le crease, la tot ce mai avea încă de construit. M-am gândit la toate progresele ei, la curajul ei, la speranțele, visurile și bunătatea ei, care s-ar fi stins în timp ce dormea. Nici vorbă! Deveneam paranoică. Asta era prea mult. Dar uneori răspunsul te privește în față și nu ai altceva de făcut decât să-i întorci privirea. Testul. Negresele, apelul la 911. Aveam dreptate. Știam că am dreptate. Și puteam să opresc toate astea.”