Moartea are regulile ei. Dar Ripley le-a scris.

Nu există crimă perfectă. Încercarea de-a imagina o astfel de crimă nu-i decât un joc de societate. Firește, poți aduce argumentul că există o grămadă de crime nesoluționate. Asta-i altceva.

Tom Ripley nu este un personaj tocmai plăcut. Nu are niciuna dintre calitățile pe care majoritatea oamenilor le așteaptă de la un protagonist. În loc să rezolve crime, el le comite; în loc să-i ajute pe alții, el se slujește pe sine; în loc să încerce să creeze ordine, el provoacă haos. Iar dacă e posibil, preferă ca altcineva să facă treburile murdare. În cazul de față, acel cineva este Jonathan Trevanny, un bolnav incurabil, fără antecedente penale, care, pentru a le lăsa soției și copilului o mică moștenire, va ucide pentru o recompensă.

̶ Să împușc pe cineva pe tren?

̶ Nu, fără arme de foc. Nu ne permitem să facem atâta zgomot. Mă gândeam la strangulare.

„O carte minunată, o nebunie… Highsmith a reușit din nou!“ The Times

„E corect să o numim pe Patricia Highsmith autoare de thrillere, însă ea este mai mult decât atât: cărțile ei au stil, adâncime psihologică și un ritm hipnotic.“ Sunday Times

„Unul dintre romanele cele mai nuanțate din punct de vedere psihologic ale Patriciei Highsmith, memorabil mai ales prin umorul negru, absurd. Prin crearea lui Ripley, autoarea anticipează personaje ca Norman Bates și Hannibal Lecter.“ www.norton.com