Iubire si ura sau istoria lumii in 21 de statui

Când servesc fanteziilor grandioase ale unor tirani ca Ramses al II-lea, Iosif Vissarionovici Stalin ori Saddam Hussein, statuile „domină, impresionează și intimidează”. Când funcția lor este benignă, statuile ne definesc și ne susțin identitatea peste timp. Ne spun cine suntem și cine nu suntem. Ele sunt convingerile, valorile și amintirile noastre păstrate în marmură, în piatră și în metal. Însă de-a lungul istoriei, care contestă chiar ideea de „identitate a noastră”, statuile au devenit un stimul al sentimentului de nedreptate și al ostilității. Acest volum prezintă povești despre ciocniri între identități care nu sunt capabile sau dispuse la rațiune și înțelegere, pregătind firesc o alunecare rapidă spre intoleranță și cruzime. Dacă suntem incapabili să împărtășim evenimentele din trecut, ori să le dăm uitării, șansele de a mai trăi un viitor comun scad în mare viteză. După cum scria Czesław Miłosz, „este posibil să nu reziste nicio altă amintire în afara celei a rănilor”, iar nicio societate nu poate supraviețui dezgropării neîncetate a nedreptăților din trecut. Colapsul este inevitabil, alimentat de o concentrare în grupuri de identitate pline de iubire de sine și de coeziune, care sunt afirmate prin pedepsirea celor pe care îi acuză pentru suferință și asuprire. Distrugerea statuilor este semnul acestei prăbușiri.