Interpretari la Platon

Editie ingrijita si cuvant inainte de Grigore Vida

Expresia amicus Plato… e a lui Platon insusi inainte de-a fi a detractorului lui Platon. Niciodata nu esti in tihna cu Platon. Gandirea lui risca. Intreg efortul dialectic inseamna consimtire la risc. Iar de fiecare data totul poate cadea. Consimti la aceasta aventura? Esti apt sa-l intelegi pe Platon.

Daca nu, te poti multumi cu adevarurile scolii. Platonismul intreg, si cu el doctrina lui Socrate, ar reprezenta o mare platitudine daca s-ar reduce la a spune: trebuie sa stim «exact» despre ce vorbim. Socrate si Platon n-ar fi fascinat cultura veacurilor daca ar fi adus simpla exigenta de exactitate in discursurile noastre. Dincolo de cunostintele exacte ne mai trebuie o stiinta: e stiinta Ideilor. - Constantin Noica

Volumul de fata reuneste toate textele lui Noica despre Platon publicate in perioada de dupa razboi. In timp ce Descartes, Kant si, in final, Hegel au fost ca niste trepte pentru Noica, de Platon nu s-a despartit niciodata. Neindoielnic, pe Noica il atragea faptul ca gandirea lui Platon se pune mereu pe sine la incercare, dar, mai mult decat atat, ceea ce trebuie ca il facea sa revina mereu la filozoful antic era meditatia pe care o gasea la acesta asupra relatiei dintre real si ideal; caci marea tema a filozofiei lui Noica ar putea fi considerata felul in care «realul se impleteste cu idealul». Noica repeta cu fiecare prilej ca Ideea platonica nu este supra-instituita realului, dublandu-l pe acesta, ca nu este «transcendenta», asadar, ci mai degraba «transcendentala», intemeietoare a realului. Desi admite ca Platon incurajeaza prea des evaziunea din real, totusi lumea Ideilor «nu e in ceruri», ci «Ideile se intorc asupra realului, se implanta in el, absorbite parca. Ideile sunt setea realului». Potrivit lui Noica, la esenta se ajunge intotdeauna rasfrangand realul asupra lui insusi, iar Ideea este o ridicare spre esential, dobandind arheul lucrurilor. - Grigore Vida

Fragment din volumul „Interpretari la Platon" de Constantin Noica:

„Nu se stie aproape nimic despre Ariston, tatal lui Platon, mort inainte de vreme, si prea putin despre Perictione, mama lui, care avea sa se remarite. Cei doi frati ai sai, Adeimantos si Glaucon, sunt mai ales cunoscuti pentru ca ii numeste Platon, in unele din dialogurile sale. Cat despre sora sa, Potone, ea este mama acelui Speusip care, in calitatea sa de filozof si nepot al lui Platon, va primi o buna parte din mostenirea acestuia, in primul rand conducerea scolii intemeiate de filozof, renumita Academie. In lipsa altor indicii asupra legaturilor afective ale lui Platon cu familia sa, preferinta aceasta, in dauna lui Aristotel, pentru Speusip - un spirit, in definitiv, de a doua mana - vine sa arate ca sentimentul de familie era treaz si in inima sa.

Daca nu se stiu prea multe despre legaturile de familie ale lui Platon - despre cele directe cel putin, caci legaturile cu doi dintre unchii sai, Critias si Charmides, ne vor ingadui cateva dezvoltari in marginea tineretii filozofului - se stie in schimb ca a fost privegheat, in anii de invatatura, de catre un sclav batran, ca toti tinerii de familie buna, in tovarasia caruia a invatat scrisul, poemele, cithara si lira. Cativa istorici adauga pictura si - pentru tineretea mai tarzie - tragedia. Muzica, pictura si poezia ar umple astfel o buna parte din tineretea filozofului. Geometria nu se iveste inca, geometria aceea rara de care, avea sa spuna Platon, nimeni nu poate patrunde in scoala sa. Viata artistica si viata de aer liber dau un continut indeajuns de plin tineretii unui atenian; mai ales viata in aer liber trebuie sa fi ocupat un loc larg in educatia omului tanar. Legenda intervine si aici, spre a descrie pe Platon castigator la intrecerile atletice. Iar legenda e de asta data, in consonanta cu realitatea, care ne arata un Platon inzestrat cu o deosebita energie fizica, la fel cum era si Socrate, dascalul sau de mai tarziu. Trupul nu statea in calea mintii, la Atena.

Dar preocuparile de arta si placerile educatiei fizice nu insemnau totul, pentru tineretea lui Platon. Se iveste devreme, in cazul sau, o ispita: politicul. Ca multi dintre tinerii atenieni - va istorisi filozoful mai tarziu - visa si el sa ia partela viata politica. Ce era mai firesc decat sa inceapa a se pregati din vreme pentru ea?”