Multă vreme, Hruşciov a fost doar un personaj secundar în biografiile lui Stalin. Cartea lui William Taubman, bazată pe o documentaţie amplă desfăşurată pe parcursul a peste 20 de ani, încearcă să-i dea lui Hruşciov locul pe care-l merită în istoria ultimului secol.

Tentativa lui îndrăzneaţă, dar confuză de a reforma comunismul a stat la originea unui lung şi straniu proces de ascundere a unui sistem inuman sub o faţă umană (la început, a lui însuşi). Pe lângă faptul că el a pregătit calea pe care Mihail Gorbaciov şi Boris Elţîn aveau s-o urmeze după un sfert de veac, neputinţa lui Hruşciov de a-şi aşeza ţara pe o traiectorie nouă, stabilă şi prosperă a anticipat obstacolele care urmau să stea în calea încercărilor de reformă ale acestora.

Ce i-a atras pe atâţia bărbaţi şi atâtea femei spre revoluţie şi comunism? Ce i-a făcut să rămână fideli cauzei după ce a început teribila vărsare de sânge? Ce i-a făcut, cel puţin pe unii dintre ei, s-o rupă cu propriul trecut şi să încerce să reformeze regimul? În sfârşit, ce i-a nemulţumit şi i-a înfrânt, începând astfel o lungă epocă de stagnare, urmată de prăbuşirea Uniunii Sovietice înseşi? Biografia lui Hruşciov poate oferi cel puţin câteva dintre răspunsuri.

Distinsă cu Premiul „Pulitzer” pentru biografie, aleasă „Cea mai bună carte a anului 2003” de: New York Times, Chicago Tribune, Los Angeles Times, Washington Post, The Economist şi Toronto Globe and Mail