„O strălucită meditație asupra istoriei, memoriei, identității și naturii răului.“ – Francine Prose

Götz și Meyer, doi subofițeri SS neînsemnați, primesc o misiune care, deși „nu e crucială“, trebuie „să fie eficientă“. Sarcina lor este să transporte cinci mii de femei, copii și bătrâni, câte o sută pe rând, dintr-un lagăr de concentrare de lângă Belgrad, într-un camion transformat anume, în care oamenii sunt gazați după plecarea de la destinație. Pe măsură ce naratorul anonim al lui Albahari, un profesor, urmărește obsesiv adevărul despre această anihilare sistematică, își împărtășește descoperirile propriilor elevi. Autobuzul școlar al copiilor devine acel camion, instrumentul criminal, iar pe măsură ce este evocată memoria sufletelor evreiești pierdute din Belgrad, elevii urmăresc cu consternare istoricul teribilei călătorii arheologice. Profesorul lor, epuizat atât de sarcina de a da viață istoriei, cât și de efortul pe care i l-a cerut cercetarea, este copleșit de ororile propriei imaginații.

„Götz și Meyer se numără printre cele mai bune opere literare despre Holocaust.“ - Chicago Tribune

„O carte sfâșietoare, sarcastică și brutală, scrisă într-un ritm fluent, cu multă compasiune și umor sălbatic.“ - The Independent

„Un triumf literar! O mărturie unică despre puterea imaginației.“ - Daily Telegraph

„Prin doar două nume, Albahari conjură suflete imaginare ale căror vieți îi reprezintă pe toți cei pe care istoria i-a uitat.“ - San Francisco Chronicle