Edith Wharton îşi demonstrează măiestria prin fineţea psihologică prezentă inclusiv în descrierile vii ale peisajelor invernale. Tensiunea emoţională se desfăşoară în gesturi mici, dar semnificative, fierbe în tăceri tăioase, iar presentimentele se ascut în umbrele nocturne proiectate pe chipuri. Minuţiozitatea care stă la baza acestui microroman conferă culoare şi contur personajelor, învestind proza lui Wharton cu un suflu autentic şi formidabil. Un inginer ajuns temporar în Starkfield, târguşor aspru şi lipsit de orice perspective din America secolului XIX, devine obsedat de povestea lui Ethan Frome, localnic taciturn al cărui corp poartă cicatricele unui „accident“ misterios. Destinul lui nefericit se dezvăluie treptat. Silit să-şi îngrijească părinţii bolnavi, Ethan îşi întrerupe studiile şi se întoarce în Starkfield, apoi se căsătoreşte cu Zenobia, o femeie ursuză şi neatrăgătoare. Frome trăieşte încarcerat într-un spaţiu îngheţat al muţeniei, al resentimentelor ascunse şi nerostite. Mattie, o orfană primită în casă ca slujnică, îl ajută să supravieţuiască emoţional prin tinereţea şi drăgălăşenia ei. Îndrăgostit, Ethan săvârşeşte un gest disperat, menit să elibereze cuplul de constrângerile unei existenţe austere.