In august 1914, Ernest Shackleton a pornit la bordul navei Endurance spre Antarctica. Isi propusese sa traverseze continentul alb, ultima mare provocare a explorarilor terestre. In ianuarie 1915, dupa sute de kilometri parcursi in apele polare, vasul ramane captiv intr-o insula de gheata. Astfel incepe una dintre cele mai dure lupte pentru supravietuire, o odisee moderna, in care Shackleton face tot posibilul pentru a-si salva echipajul si a-l duce inapoi acasa. Una dintre cele mai captivante si mai dramatice istorisiri pe care le veti intalni vreodata. - Chicago Tribune Cand termini de citit aceasta cartea, stii cum e sa privesti o banchiza care se sfarama; o auzi trosnind in jurul tau. - Nathaniel Philbrick Nu exista ceva mai dezolant decat noaptea polara. Este ca o intoarcere la era glaciara – nu exista caldura, nu exista viata, nu exista miscare. Doar cei care au trecut prin asa ceva pot aprecia pe deplin ce inseamna sa traiesti fara lumina soarelui zi dupa zi si saptamana dupa saptamana. Putini pamanteni care nu sunt obisnuiti cu noaptea polara ii pot suporta efectele si nu in rare randuri unii si‑au pierdut mintile din cauza ei. Fragment din cartea "Endurance. Incredibila calatorie a lui Shackleton" de Alfred Lansing: "Refuzul lui Shackleton de a se conforma banalei vieti cotidiene si entuziasmul sau insatiabil fata de proiecte nerealiste i-au atras acuzatia ca ar fi fost, de fapt, imatur si iresponsabil. E foarte posibil sa fi fost astfel, daca ne raportam la conventii. Insa marii conducatori din istorie - precum Napoleon, Alexandru cel Mare, Horatio Nelson - rareori s-au potrivit in matrita stramta a tiparului social si poate ca le-am face o nedreptate daca i-am judeca in termeni obisnuiti. Nu incape indoiala ca Shackleton a fost, in felul lui, un lider extraordinar. La fel de sigur este ca Antarctica nu a reprezentat pentru el doar un mijloc josnic de a-si implini visurile de imbogatire. In adevaratul sens al cuvantului, el chiar avea nevoie de continentul alb - de ceva enorm si suficient de provocator ca sa poata fi o piatra de incercare pentru orgoliul sau monstruos si pentru implacabila lui dorinta de a invinge. In situatii obisnuite, capacitatea uluitoare a lui Shackleton de a realiza lucruri indraznete nu gasea aproape nimic vrednic de ea; era ca un cal de povara inhamat la o caruta de jucarie. Dar Antarctica putea deveni acel lucru care sa-i puna la incercare fiecare particica din fiinta sa. Astfel, desi Shackleton manifesta, fara indoiala, o purtare nepotrivita si era chiar incapabil sa se descurce in numeroase situatii cotidiene, avea un talent impartasit de foarte putini de-a lungul istoriei: capacitatea autentica de a conduce. El a fost, asa cum marturisea unul dintre oamenii lui, „cel mai mare lider care s-a nascut vreodata pe acest pamant". Cu toate defectele si lipsurile lui, Shackleton a meritat urmatorul omagiu: Cand vine vorba despre conducere stiintifica, dati-mi-l pe Scott; pentru actiune rapida si eficienta, dati-mi-l pe Amundsen. Dar cand te afli intr-o situatie deznadajduita, cand pare ca nu mai ai nicio sansa, ingenuncheaza si roaga-te ca Shackleton sa-ti vina in ajutor."