In fața schimbarilor rapide și profunde ale erei moderne, regandirea experienței economiei sociale, nascuta la mijlocul secolului al XIX-lea in contextul revoluției industriale, capata o semnificație aparte. Nu este vorba doar de o istorie a ideilor economice, de o imagine de ansamblu a modelelor organizaționale și de guvernanța ale entitaților de economie sociala, ci si de o reevaluare a rolului și eficacitații acestora in rezolvarea problemelor sociale contemporane. O astfel de lucrare se adreseaza profesorilor, cercetatorilor și studenților interesați de cel „de-al treilea sector”, dar și profesioniștilor din domeniul economiei sociale care au nevoie de repere teoretice și de noi grile de reflecție și analiza a activitații lor. Principiile cooperarii și solidaritații, ale activitații economice colaborative, ale guvernanței democratice și participative care stau la baza economiei sociale capata un nou sens in cautarea de soluții la probleme pe care nu le-am mai intalnit pana acum. Inovația sociala generata de-a lungul istoriei de modele de cooperare, colaborare și solidaritate poate servi drept exemplu pentru noi soluții de dezvoltare, transformand multe dintre dificultațile noastre actuale in avantaje. Din aceasta perspectiva, aprofundarea reflecției contextualizate asupra economiei și antreprenorialului social, conștientizarea și consolidarea competențelor in acest domeniu raspund unei nevoi reale. Concretizarea sa intra in sfera de responsabilitate a universitaților și a centrelor de formare și cercetare, intrucat, in fața provocarilor care se anunța, acestea trebuie sa ofere noii generații opțiuni multiple de reflecție și acțiune legate de modelele alternative de dezvoltare, capabile sa ofere soluții adaptate noilor probleme economice, sociale și de mediu.