Diamantul de la miezul noptii. Seria Tronul de clestar - Vol.2

Diamantul de la miezul noptii este volumul al II-lea din seria Tronul de clestar

 Doi barbati o iubesc. O lume intreaga se teme de ea. Dar numai ea poate sa salveze lumea. Celaena Sardothien, asasina, este arma cea mai ucigatoare a Regelui din Adarlan. Ea trebuie sa-si castige libertatea prin sangele dusmanilor ei - dar nu suporta sa ucida pentru rege. Iar cu fiecare moarte pe care Celaena o insceneaza, cu fiecare minciuna pe care o rosteste ii pune in pericol pe cei pe care ii iubeste. Atrasa de cei doi protectori ai ei, un capitan si un print, si luptand impotriva unor forte intunecate mult mai puternice decat regele insusi, Celaena trebuie sa se hotarasca pentru ce sa se zbata: libertatea ei, inima ei ori destinul regatului...

Fragment din roman:

"Celaena ura la culme faptul ca avea nevoie de o doza serioasa de curaj ca sa intre in biblioteca regala dupa ce daduse peste... chestia aia in urma cu cateva nopti. Mai mult decat atat, ii displacea profund ca intalnirea transformase locul ei preferat din castel in ceva necunoscut si posibil mortal.

Se simti putin stupid cand deschise masivele usi din stejar ale bibliotecii, inarmata pana in dinti - majoritatea armelor nefiind la vedere. Nu era nevoie ca cineva sa inceapa sa se intrebe de ce Campionul regelui mergea in biblioteca aratand de parca ar fi plecat la batalie.

Neavand deloc chef sa mearga in Rifthold dupa noaptea trecuta, alesese sa petreaca o zi digerand ceea ce aflase in biroul lui Davis si cautand orice legatura intre acea carte cu semne Wyrd si planurile regelui. Si din moment ce vazuse doar un indiciu despre faptul ca ceva nu era in regula castel... Ei bine, isi luase inima in dinti si incerca sa afle ce cauta chestia aia in biblioteca. Sau daca lasase vreo urma care sa ii spuna incotro o luase.

Biblioteca arata ca intotdeauna: intunecoasa, cavernoasa, dureros de frumoasa cu arhitectura ei antica din piatra si coridoarele nesfarsite cu carti. Si complet tacuta.

Stia ca erau cativa bibliotecari si bursieri pe acolo, dar de obicei ei ramaneau in salile private de studiu. Dimensiunea locului era coplesitoare: era un castel in sine.

Ce facuse chestia aia acolo?

Isi lasa capul pe spate, privind spre primele doua etaje, delimitate de balustrade impodobite. Candelabre din fier aruncau lumini si umbre prin incaperea principala in care statea ea. Celaena iubea camera asta, iubea mesele masive, scaunele tapisate cu catifea rosie si canapelele intinse inaintea unor semineuri marete.

Celaena se opri langa masa unde se aseza intotdeauna cand studia semnele Wyrd, o masa la care petrecuse ore intregi impreuna cu Chaol.

Putea vedea trei nivele. Multe ascunzatori in fiecare dintre ele, camere si alcovuri si scari pe jumatate prabusite.

Dar sub etajul asta? Biblioteca era probabil prea departe ca fie legata de tunelele atasate de apartamentul ei, dar puteau fi mai multe locuri uitate sub castel. Podeaua lustruita din marmura licarea sub picioarele ei.

Chaol spusese odata ceva despre o legenda cu privire la o a doua biblioteca subterana - in catacombe si tuneluri. Daca ea ar fi facut ceva despre care nu voia sa afle nimeni, daca ea ar fi fost o creatura care avea nevoie de o ascunzatoare... "