Declaratie individuala

O investigaţie a fiscului, în cursul căreia îi sunt analizate inclusiv e-mailurile cele mai personale, o determină pe Elfriede Jelinek să-şi treacă în revistă propria viaţă. Pentru prima dată, autoarea scrie despre partea evreiască a familiei sale. Relatări privind destinul rudelor care au fugit din Austria în timpul naziştilor sau care au fost deportate şi omorâte se regăsesc în datele oficiale. În acelaşi timp, investigaţia situaţiei ei financiare o determină să reflecteze la mişcările capitaliste globale. În ce măsură statele continuă să profite şi astăzi de averile evreieşti confiscate? Şi, în contrapartidă, câţi foşti nazişti de frunte au primit compensaţii fără mare vâlvă după 1945? Şi care sunt schemele actuale de evitare a impozitelor sau scandalurile de fraudă gen Cum-Ex, în care a fost implicat, spre exemplu, procesatorul de plăţi Wirecard? Pe cât de autobiografică, pe atât de universală, pe cât de sarcastică, pe atât de inflamată, Declaraţie individuală ne dezvăluie o Elfriede Jelinek care îşi reglează conturile nu doar cu ea însăşi, ci şi cu societatea, care pare mai preocupată de răufăcători decât de victime, urmărind ramificaţiile tranzacţiilor financiare, ce reprezintă unul dintre marile secrete ale economiei moderne.

„Un simbol kafkian, amuzant şi distractiv, împotriva absurdului birocraţiei.” (Welt am Sonntag)

„Această carte este necesară ca semn de viaţă, nu al lui Elfriede Jelinek ca persoană, ci al limbajului ei: o demonstraţie de forţă.” (Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung)

„Pentru fanii lui Jelinek, Declaraţie individuală este un regal.” (NDR Kultur)

„Acest text eteroclit, în care alternează şi se contrazic diverse subiecte, poveşti şi euri narative, relatări şi perspective, realităţi şi ficţiuni, adevăruri tragice şi mărunţişuri frivole, este susţinut de tirada plină de furie şi sarcasm a autoarei împotriva statului şi a nedreptăţii sociale, împotriva asumării lacunare a trecutului (Holocaustul rămâne o temă centrală!), împotriva capitalismului, împotriva discriminării femeii.” (Alexandru Al. Şahighian)