Puține țări au reușit să mențină o dezvoltare pe termen lung fără a întâmpina unele convulsii și schimbări ulterioare de guvern. SUA, țara cu cea mai lungă democrație funcțională din lume, reprezintă, desigur, un caz de succes.

Analiza modelului oferit de SUA depășește obiectivul acestei cărți, însă principalele ingrediente sunt mai mult sau mai puțin cunoscute. Mai întâi, este necesară o separare clară a puterilor: cea executivă, cea legislativă și cea judiciară. Apoi, este important să se asigure existența unui echilibru al puterilor. În multe țări în curs de dezvoltare, executivul domnește în mod absolut asupra legislativului și judiciarului, ceea ce face ca acestea din urmă să devină ineficiente.

În loc de a avea o populație care se pricepe la producerea de automobile este mai bine să existe o populație care se poate adapta rapid și flexibil la schimbare. Accentul nu ar trebui să cadă pe acumularea de cunoștințe, ci pe creativitate și pe rezolvarea problemelor. Și, în cele din urmă, atunci când economia va fi atins un anumit grad de maturitate, abordarea ar trebui să treacă de la una de tip „urmați-vă liderul“ la una de leadership.