Atunci când vorbim cu noi înșine, sperăm să găsim în sinea noastră o voce înțelegătoare, un îndrumător înțelept. Totuși, de multe ori se întâmplă exact pe dos: în cele mai dificile clipe, în loc să auzi în mintea ta imbolduri de tipul ”Concentrează-te, hai că poți!”, vocea ta interioară devine un critic neîndurător: ”O s-o dai în bară! Toți o să râdă de tine! La ce bun să mai încerci?”. Citând recente cercetări de laborator, dar și cazuri din viața reală (din lumea sportivilor sau a spionilor, de exemplu), cartea de față explică mai întâi de ce cădem atât de des în capcana asprului critic interior, după care oferă o serie de tehnici prin să facem față neplăcutelor ”sâcâieli” interioare.

Astfel, ruminațiile, stresul și anxietățile pot fi contracarate cu succes prin alegerea mai atentă a cuvintelor folosite în dialogul cu sine, prin ținerea unui jurnal, prin conversații purtate cu cei dragi (axate pe soluții, nu pe ventilarea emoțiilor) sau prin anumite ritualuri și reamenajări ale mediului în care ne ducem viața.