După decesul tatălui celor doi frați Petrescu, peste fisurile deja ireparabile se așterne pandemia. Și tăcerea. Din Timișoara și din Toronto, de pe două țărmuri opuse ale aceluiași ocean mut, protagoniștii ridică diguri protectoare și își reconstruiesc existența. Doar că unele construcții sunt mai fragile și mai pustii decât par.

Silviu începe o relație cu Dana, roșcata ambițioasă de la centrul de vaccinare, în timp ce Ina se refugiază în rutina conjugală și în studii. Impasul moral pare depășit, însă imunizarea sufletească se lasă așteptată. În ciuda reașezărilor dictate de sentimentul datoriei, viața rămâne un teritoriu al imprevizibilului. Tragicul nu întârzie să lovească, iar din proximitatea morții izbucnește, imposibil de redus la tăcere, întrebarea:

A trăda sau a te trăda, la nesfârșit, doar pe tine?

În concretul dur al alegerilor pragmatice și emoționale, vocile feminine acced în prim-plan, unde își dezvăluie complexitatea, iar situațiile alunecă spre puncte aproape ireversibile, lăsând în urmă cicatrici adânci.