Creierul ideologic

Traducere din limba engleză de Petru Iamandi

De ce unele persoane se radicalizează, iar altele nu? Cum modelează ideologiile creierul omenesc? Cine este mai predispus să gândească în termeni ideologici? Cum se poate elibera mintea noastră din lanțurile dogmelor nocive?

Acestea sunt numai câteva dintre întrebările ale căror răspunsuri îi frământă pe cercetătorii din domeniul neuroștiințelor politice, care își propun să analizeze interacțiunile existente între mecanismele de funcționare a organismului uman și lumea în care trăiește omul. Bazându-se pe studii mai vechi sau mai noi, Leor Zmigrod ajunge la concluzia că procesele biochimice care au loc în creier influențează felul în care gândim, acționăm și ne comportăm în societate. Într-un discurs original, care cuprinde, pe lângă elemente din sfera neuroștiințelor, noțiuni de filosofie, politologie și psihologie, autoarea face de fapt o descriere a creierului lipsit de prejudecăți, liber să accepte sau să respingă, pe baza unor dovezi, ideile care satisfac sau, dimpotrivă, sunt contrare aspirațiilor specifice ființei omenești. În același timp, Creierul ideologic este o critică adusă extremismului de orice natură, precum și o pledoarie în favoarea flexibilității și deschiderii.

„Bogată în descoperiri originale, această carte demonstrează că extremismul și polarizarea ideologică nu sunt doar probleme care trebuie să ne preocupe, ci și enigme care pot fi studiate și înțelese.” (Steven Pinker)

„O carte extraordinară, revelatoare și surprinzător de originală, care arată ce efecte are ideologia asupra creierului omenesc și aruncă o lumină nouă asupra cauzelor și naturii dogmatismului, ideologiei și lărgimii vederilor.” (Cass R. Sunstein)

„Fascinantă, pătrunzătoare, lucidă și antrenantă, analiza lui Zmigrod iluminează dezbaterea despre natura ideologiei și puterea pe care aceasta o exercită, făcând ca neuroștiințele cognitive – de fapt, o interesantă dezvoltare a lor, neuroștiințele politice – să fie relevante pentru ambele. O carte instructivă, neliniștitoare, dar în cele din urmă plină de speranță.” (A.C. Grayling)