„In Fata tacuta, Kasper Krone, clovnul cu auz suprasensibil, urmarit pentru evaziune fiscala, pornea in aventura salvarii unor copii charismatici; in Copiii paznicilor de elefanti, actiunea, cu nimic mai putin palpitanta, porneste de la o cautare similara, dar in plan invers: trei frati minori incearca sa‑si salveze parintii de tentatia raului. Peter, eroul de 14 ani, un fel de Praslea dintr‑un basm pe care il povesteste cu simplitate si haz, cartea fiind scrisa din perspectiva sa (la persoana intai, cu adresare directa cititorului, care e implicat ca partener de dialog), descopera ca, in parohia de tara de pe insula fericita unde isi petrece copilaria, parintii sai nu sunt defel fiintele desavarsite pe care si le inchipuise. Ci doar niste nepriceputi paznici de elefanti”. Grete Tartler, in Prefata