Hotarele existente între abordarea scriitorului și cea a istoricului, între literatură ficțiune și istoriografie nu sunt, desigur, de netrecut. Structurile narative pot fi chiar identice. Libertatea scriitorului este aproape nelimitată. Receptarea sa depinde de felul în care autorul își traduce ideile în text și dacă adevărul său narativ e convingător sau nu.
János M. Rainer


Cealaltă revoluție conţine proze scurte ce au ca subiect comun evenimentele desfăşurate în Ungaria anului 1956, create de 16 scriitori, cu ocazia comemorării a 60 de ani de la Revoluţia maghiară. Fiecare autor a conceput o altfel de desfăşurare a evenimentelor, acceptând provocarea lansată de redactorii revistei de artă HÉVÍZ.


Dacă istoricii încearcă să descopere cum au avut loc în realitate anumite evenimente din trecut, autorii povestirilor din Cealaltă revoluție adoptă o strategie contrară, inventând versiuni alternative ale Revoluţiei maghiare din 1956. Personaje reale şi fictive oameni politici şi cetăţeni obişnuiţi, revoluţionari, refugiaţi, victime şi călăi animate de spiritul ludic al imaginaţiei devin parte a unor povestiri care conțin adevăruri universal valabile, întocmai istoriei.
Cum ar fi fost dacă americanii ar fi intrat în Ungaria la 3 noiembrie 1956? Dacă Arnold Schwarzenegger s-ar fi întors în timp cu scopul de a-l omorî pe şeful poliţiei secrete maghiare? Sau dacă un bărbat care prevede viitorul ar avea puterea de a face ca întreaga Revoluţie să nu mai aibă loc doar pentru a salva viaţa cuiva? Cum ar fi arătat istoria dacă totul ar fi fost altfel?