Capcana perfectiunii

Trăim într-o cultură țesută din fantezii perfecționiste care, prin imagini ale unor vieți perfecte ce radiază din panouri publicitare, ecrane de cinema, televizoare, reclame și pagini ale rețelelor de socializare ne învață că, dacă am fi perfecți, am duce o viață fericită și plină de succes și că totul s-ar prăbuși dacă ne-am îndepărta prea mult de acest ideal. Perfecționismul s-a instalat în noi sub forma unei nesiguranțe persistente și de nezdruncinat, iar burnoutul și depresia au atins niveluri record. Sub presiunea unei combinații între competiția intensă de la locul de muncă, vânătoarea de diplome și certificări, comparația cu ceilalți din mediul online. În volumul de față, Thomas Curran, folosind deopotrivă surse de date formale și informale – rezultatele unor studii psihologice, însemnări ale unor cazuri clinice, date de ordin economic și teorii psihanalitice și sociologice explică ce este cu adevărat perfecționismul, cum ne afectează, cât de repede și din ce motive evoluează în prezent și ce putem face pentru a ne elibera din capcana lui.

Thomas Curran este profesor de psihologie la London School of Economics și autorul unui studiu în care compară perfecționismul de-a lungul mai multor generații. A realizat un studiu despre perfecționism. Prelegerea TED despre perfecționism pe care a ținut-o a fost urmărită de peste trei milioane de oameni.

Este ușor să ghicim care sunt agenții psihologici ai culturii meritocratice: părinții-elicopter. Aceștia sunt mamele și tații hiperprezenți în viața copiilor lor, îndeosebi atunci când vine vorba de educație. Ei direcționează și redirecționează constant copilul, îl forțează într-un mod anxios, cicălitor, agresiv, lăsându-i puține șanse sau chiar nicio posibilitate de a-și urmări interesele personale. Munca depusă de acest părinte-elicopter este adesea neobosită. Scopul ei? Să asigure succesul copilului său într-o meritocrație extrem de competitivă. În această cultură, acest comportament hiperprotector este modul prin care părinții le arată copiilor că îi iubesc și că le pasă foarte mult de șansele lor în viață. - Thomas Curran

Dacă ne gândim mai bine la nesiguranța răspândită și cvasipermanentă pe care o simțim cu toții, vom observa că totul este într-adevăr conectat. Motivul pentru care suntem atât de nesiguri la locul de muncă este același pentru care suntem presați până la limita suportabilității de școli, facultăți și părinți-elicopter sau pentru care le dăm voie agenților agresivi de publicitate să ne facă să ne simțim atât de inadecvați: trăim într-o economie care are nevoie să crească mai mult decât avem noi nevoie pentru a ne simți mulțumiți. - Thomas Curran