Într-un sat de câmpie, așezat la marginea unei ape, Aristide – întors din America și ajuns, aproape fără voie, viceprimar – descoperă că locul pe care îl știa din copilărie s-a schimbat: pădurea s-a rărit, primarul e mai mult absent, iar problemele comunității au fost amânate prea mult. În jurul lui se adună oameni simpli și plini de viață: Georgel, tânărul agronom care vrea să facă ceva pentru satul lui, Maria, cu limpezimea ei practică, Geta, Marcel, bătrânii consilieri și, mai ales, Nae – paznicul, secretarul neoficial al primăriei și stăpânul unei bărci vechi, moștenite, despre care știe tot satul. Între ședințe de primărie, planuri pentru un cabinet medical, discuții despre gunoi, drumuri, pădure și viitor, satul începe să se miște. Nu prin miracole, ci printr-o molipsire discretă a binelui. Scris cu umor, căldură și o rară naturalețe a frazei, Barca lui Nae este un roman despre comunitate, speranță și oamenii obișnuiți care descoperă că pot schimba lumea din jurul lor.