Nu mi-as fi putut imagina mai demult ca o sa ajung aici. Dar acum ma simt bine. Ador casa in care locuiesc si pe care am renovat-o, imi place sa-mi petrec timpul printre prieteni dragi si am o slujba care imi aduce implinire. Reusesc sa-mi accept trecutul si sa pun caramizile unei noi vieti.

Si-apoi se muta Garrett Frost chiar langa mine. 

E incapatanat si obraznic, o adevarata forta a naturii care imi da peste cap ordinea de zi cu zi. Recunosc fantomele care il bantuie, tortura care il determina sa mearga inainte. Prezenta lui Garrett ar fi oricum riscanta, dar cand e ranit, este si mai periculos.

Mi-e teama ca sunt prea fragila pentru furtuna care ii ravaseste sufletul, prea delicata ca sa suport durerea care il invaluie. Dar el e prea hotarat, iar tentatia mult prea mare.

Uneori, speranta zboara chiar si cu aripile acoperite de bruma.

Plina de emotie si traire, Aripi de bruma marcheaza revenirea de succes a senzatiei globale Sylvia Day, autoarea seriei Crossfire de bestselleruri internationale cu vanzari de milioane de exemplare.

Fragment din romanul "Aripi de bruma" de Sylvia Day:

"- Da, confirma el, intinzandu-mi mana. Eu sun Garrett Frost.

Ma uit insistent la tatuajul care-i acopera tot bratul studiindu-i desenul, textura si dimensiunea.

El fornaie pe nari, enervat, si ma apuca de mana.

- Iar tu esti doctorita Teagan Ransom. Imi pare bine de cunostinta.

- Ohh...

- Acum, invita-ma sa intru.

Inima incepe sa-mi bata cu putere.

- De ce-as face-o?

- De ce n-ai face-o?

Mijind, banuitoare, ochii, il intreb:

- Te-ai mutat alaturi?

- Da. Te-am vazut intorcandu-te cu putin timp urma.

Astept sa mai spuna ceva, insa el se multumeste sa ma priveasca fix.

- Tinand cont de faptul ca, atunci cand ne-am cunoscut, n-ai parut prea fericit, ii zic eu in cele din urma, ma intreb de ce-ai venit.

- Nimeni nu-i fericit daca e luat prin surprindere.

Garrett isi vara mainile in buzunarele de la spate, zabovind in prag.

Si-mi spune toate astea in fata!

- Aveam multe pe cap, imi zice. Munca, mutatul, lucruri pe care trebuie sa le rezolv cat mai curand. M-a derutat sa te vad alergand in viteza spre mine. Cateva secunde mai tarziu ai ajuns dedesubtul meu, lucru care, din nou, m-a luat prin surprindere. Ai simtit-o si tu.

Trebuie sa recunosc ca-i apreciez franchetea.

Asteapta sa vorbesc, rabdator ca un paianjen in panza lui.

- Deci, suntem atrasi fizic unul de celalalt, recunosc eu, prudenta, simtind ca ar fi trebuit s-o spunem cu voce tare mult mai tarziu.

Buzele i se arcuiesc intr-un zambet domol, dezinvolt.

- Suntem pe aceeasi lungime de unda.

- Nu-s convinsa de asta. Cred ca mi-ai luat-o cu mult inainte.

- Sunt pe punctul de-a o face.

Trece pragul cu iuteala eleganta a unui animal de prada.”