Cum poate fi ceva, în acelasi timp, si pe o parte a realitătii, dar si pe partea opusă a aceleiasi realităti? În matematică există un domeniu care se numeste topologie, în care se studiază spatii caudate pentru viata de zi cu zi. Cel mai simplu exemplu cunoscut de multă lume este banda lui Möbius, o bandă de hârtie a cărei capete sunt lipite după ce banda este răsucită o dată. O furnică plasată pe bandă, după ce parcurge toată lungimea, ajunge în acelasi punct, dar pe partea opusă.

Să privim realitatea care ne înconjoară, banală, predictibilă, trăită zilnic între casă si slujbă, printre oameni pe care îi vedem în fiecare zi, cu aceleasi gesturi, cu aceleasi cuvinte schimbate. Și să ne punem problema că această realitate ar avea si o altă parte, în care tot ceea ce este banal devine semnificativ, nimic nu mai este predictibil, iar drumurile si conversatiile noastre zilnice contin sensuri si mesaje stranii, venite parcă din alte lumi. Prozele Mirelei Puiu, „Valentina”, „Gabriel” si „Apostolii”, reusesc această performantă, gratioasă si teribilă totodată. - Radu Enache