ALEGATOR IN ROMANIA SECOLULUI XX

Între speranțe, promisiuni și interesele guvernanților

Studii

Coordonator: Constantin Hlihor

Autori: Luminița Banu, Florian Banu, Mihail-Andi Băncilă, Mariana Cojoc, Marian Cojoc, Ecaterina Hlihor, Constantin Hlihor, Gheorghe Onișoru, Cristian Sandache, Ioan Scurtu

Prin alegeri se produce selecția și legitimarea unei elite politice de a accede și a gestiona puterea politică la un moment dat în societate. Mecanismul electoral permite alegătorilor să tragă la răspundere pe cei aleși dacă nu și-au respectat promisiunea prin care a obținut mandatul pentru a gestiona trebuirile țării. Istoria alegerilor care au avut loc pe parcursul secolului al XX-lea ne arată că acest mecanism rareori a funcționat. Cunoașterea modului cum oamenii au votat în trecut, care au fost speranțele lor în fiecare ciclu electoral și cum acestea s-au aliniat sau nu cu interesele celor care au primit votul pe parcursul secolului al XX-lea a devenit un obiect important al analizei și cercetării atît din partea istoricilor cît și al politologilor, juriștilor, sociologilor etc. Din această perspectivă România secolului al XX-lea poate reprezinta un excelent studiu de caz. Suveranitatea poporului, afirmată în toate constituțiile care au consacrat baza juridică a statului, a fost exprimată, cu excepția anilor 1940-1946 prin organizarea perioadică a alegerilor generale, locale sau parțiale. Acestea au devenit ”materia” primă pentru cercetarea istorică de-a lungul deceniilor iar istoricii care au semnat studii și analize cuprinse în acest volum nu constituie o excepție.

Constantin Hlihor