Al meu!

Cine ce deține se stabilește după un set secret de reguli, care explică totul, de la posibilitatea de a-ți înclina scaunul din avion până la motivele pentru care HBO te lasă să împrumuți ilegal o parolă. În acest ghid antrenant și plin de viață, doi profesori celebri dezvăluie modul în care lucrurile pot ajunge „ale noastre”.

„Al meu” se numără printre primele cuvinte învățate de bebeluși. Până ne maturizăm, ideea de proprietate ajunge să ni se pară firească, indiferent dacă ne cumpărăm o ceașcă de cafea sau o casă. Dar cine controlează spațiul din spatele scaunului tău din avion: tu, cel care ți-l înclini, sau un papă-lapte din spate, cu un laptop în brațe? De ce plagiatul este rău, dar este în regulă să copiezi o rețetă sau un model de rochie? Și de ce în Chicago, după un viscol, un scaun pus în stradă îți rezervă locul de parcare, dar în New York îți pierzi și locul, și scaunul?

Al meu! explică aceste enigme și nu numai. În mod surprinzător există doar șase povești simple pe care toată lumea le folosește pentru a revendica orice. Proprietarii preferă povestea care ne dirijează să facem ce vor ei. Dar putem alege întotdeauna o poveste diferită. Acest lucru este valabil nu doar pentru scaunele din avion, ci și pentru războiul împotriva pirateriei digitale, a schimbărilor climatice și a inegalității patrimoniale. După cum arată Michael Heller și James Salzman – în stilul energic al Freakonomics, Nudge și Irațional în mod previzibil – proprietatea este întotdeauna la dispoziția oricui.

Cu povești revelatoare, captivante și, uneori, exasperante, Al meu! dezvăluie regulile proprietății care ne controlează viețile.

O lectură obligatorie, o explorare fantastic de bine scrisă a nevoii noastre de proprietate și a costurilor lăcomiei. — Andrew Solomon, câștigător al National Book Award pentru cartea Departe de trunchi