Pachet Parfumul altor vremuri

Ce m-a impresionat cel mai mult la acest roman este felul în care Doina Ruști surprinde spiritul acelor vremuri – între modernitate și tradiție, între muzică și crimă. Zavaidoc nu este doar un personaj, ci o forță care schimbă vieți și creează legături profunde

Zavaidoc e portretizat ca un simbol al iubirii și al pasiunii, iar legătura dintre el și tânăra fată e plină de tensiune și lirism. O lectură care te lasă să vrei mai mult.

Am cumpărat „Zavaidoc în anul iubirii” pentru că sunt pasionată de perioada interbelică și am vrut să descopăr mai multe despre acest personaj fascinant. Am fost plăcut surprinsă de felul în care Doina Ruști recreează atmosfera Bucureștiului de atunci – plin de agitație, pasiune și contraste sociale.

Am ales această carte pentru că am fost intrigată de personalitatea lui Zavaidoc și de cum muzica lui a influențat cultura Bucureștiului interbelic. Pe lângă povestea de dragoste, romanul te atrage prin atmosfera sa unică, unde fiecare detaliu e plin de farmec și melancolie.

Mi-a plăcut în mod special cum autorul surprinde viața cotidiană din acea perioadă și cum crimele și scandalurile din fundal adaugă o doză de mister. Doina Ruști reușește să împletească perfect dragostea cu istoria, iar rezultatul e o lectură care te captivează din primele pagini.

Am fost fermecat de cum autorul îmbină povestea de dragoste cu transformările sociale ale vremii. Zavaidoc, un artist legendar, devine un simbol al acelei perioade, iar povestea se desfășoară într-un cadru plin de muzică și mister.

E imposibil să nu te lași prins de atmosfera decadentă și de pasiunea personajelor. Mi-a plăcut enorm această plimbare printr-un București uitat, dar atât de vibrant

Ce o mai fi și cu dragostea asta? O interogatie recurenta a vieții noastre, la care Doina Ruști nu intra în capcana răspunsurilor, nici previzibile, nici căutate. Il lasă pe Zavaidoc sa se desfășoare plenar, într - o poveste care merge pas la pas cu cititorul, glisand între realități știute, trăite sau închipuite.

Greutatea acestei cărți vine din forța scrisului și din imaginația debordantă a unei scriitoare originale. “Zavaidoc în anul iubirii” urmărește un epos, legat de cel mai popular cântăreț al României interbelice, în imagini de forță vizuală sau cinematografică, și a unei epoci convingător reconstituite. O dublă incursiune - în viața intimă și în istoria colectivă , prin urmare, și o galerie de portrete și de povești autentice.

Așteptam o biografie romanțată, dar nu, e un roman cu personaje seducătoare, însuflețite, cu “fapte”, cum spune Carol, naratoarea, cu acțiune și mistere petrecute în Bucureștiul interbelic. Trei voci, trei fire narative se completează atât de surprinzător, cum numai finalul din “Mămica la două albăstrele” m-a mai uluit. Mulțumesc încă o dată pentru bucuria acestei lecturi, pentru călătoria emoționantă!

Este o lectură minunată pentru cei care apreciază romanele istorice pline de sensibilitate.

Cartea m-a emoționat și mi-a oferit multe momente de reflecție.

„Labirintul de chiparoși” mi-a adus aminte de cât de mult curaj trebuie să ai pentru a depăși trecutul și a-ți găsi din nou sensul vieții. Mi-a plăcut cum Fiona Valpy a construit personaje feminine care, deși sunt diferite, împărtășesc o forță interioară remarcabilă.

Un mic minus pentru mine a fost finalul ușor previzibil, dar asta nu a diminuat frumusețea cărții. Povestea în sine este atât de caldă și plină de suflet, încât te face să te întorci la ea cu drag. O recomand celor care caută o lectură liniștitoare, dar cu emoții puternice.

Recomand cartea tuturor celor care iubesc istoria și poveștile de viață care te fac să reflectezi. Dacă vrei o carte care să îți atingă inima, acesta este romanul potrivit!

Curajul și puterea ei de a supraviețui într-o perioadă atât de dificilă mi-au oferit o lecție de viață. Totuși, am avut momente în care am simțit că povestea Tess-ului, din prezent, nu avea aceeași profunzime. Aș fi vrut mai multă dezvoltare emoțională pentru ea.

Când am citit „Labirintul de chiparoși” de Fiona Valpy, am simțit că am fost transportată în Toscana de altădată, într-un decor de vis, dar cu o realitate brutală, cea a războiului. Mi-a plăcut extrem de mult cum autoarea îmbină două planuri temporale, 1940 și 2015, punând în lumină atât suferințele din trecut, cât și provocările emoționale ale prezentului.

Cartea este impartita in 2 povesti: prezent si trecut. Povestea care relateaza trecutul este absolut captivanta, cea din prezent nu m-a prins ff tare. 😁

Povestea este draguta si captivanta, in acelasi stil in care autoarea m-a obisnuit :)

O poveste frumoasa despre iubire, prietenie și capacitatea de vindecare a rănilor din suflet.

Este o poveste despre supraviețuire, vindecare și cum alegerile noastre de azi pot fi influențate de umbrele trecutului. O lectură profundă, ideală pentru cei care apreciază nuanțele istorice și introspective.

Această carte este o odă adusă rezilienței și puterii de a găsi frumusețe chiar și în mijlocul haosului.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte este felul în care autoarea reușește să construiască două lumi paralele, prin intermediul lui Josie și Zoe. Fiecare dintre ele se confruntă cu propriile provocări, dar legătura lor, prin jurnalul lui Josie, adaugă un strat profund de introspecție și speranță.

Cartea reușește să surprindă perfect frumusețea și durerea unui loc care a fost martor la atât de multe tragedii și miracole. Dacă îți plac cărțile care te fac să reflectezi asupra vieții, această carte este alegerea perfectă, recomand!

Mi-a plăcut mult cum povestea lui Josie, o fetiță aflată în Casablanca în 1941, se împletește cu cea a lui Zoe, care vine să locuiască în același oraș, dar la 70 de ani distanță. Cele două povești reflectă teme precum pierderea, speranța și curajul de a începe din nou.

Recomand această carte pentru că ne arată cât de legate sunt emoțiile și speranțele umane, indiferent de timp sau loc.

tmosfera orașului Casablanca din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este descrisă atât de autentic, încât simți că te afli acolo🩷

M-a emotionat mult povestea lui Josie dar si a Zoei. Ma declar un fan al Fionei Valpy si sincer nu aveam asteptari asa mari, insa m-au surprins povestile ei.

Am citit cartea asta în câteva ore. Nu cred ca e o noutate faptul cât de mult o iubesc pe Valpy. Scrierile ei sunt atât de frumoase și atât de ușor de parcurs.

Merită citită!

Minunată poveste şi foarte drăguţă perspectiva relatării din prisma micuţei Josie. Mi-a plăcut foarte mult ideea aceasta a povestirii ei prin prisma jurnalului. Mi-a plăcut foarte mult personalitatea ei, iar paginile cărţii au reuşit să redea foarte bine inocenţa şi înţelepciunea vârstei ei, preocupările specifice, pasiunile, modul ei de a înţelege diferite situaţii şi oameni. Mi-a plăcut mult de tot! S-a întrepătruns bine şi cu povestea lui Zoe, m-a emoţionat foarte tare situaţia ei, la final când am înţeles-o, fiindcă la început acest personaj m-a enervat. Dar mi-a plăcut când am înţeles situaţia şi întreg contextul formării ei. Povestea este captivantă m-a ţinut cu sufletul la gură şi abia am aşteptat să termin cartea ca să văd deznodământul. Aerul Marocului cu străduţele lui colorate şi bătute de soare, aroma ceaiului în miez de zi şi comorile vechi din magazinul de antichităţi au fost perfecte pentru o transpunere în spaţiu.