Cartea aceasta se adresează înainte de toate dascălilor. Lor le este folositoare, căci e o „carte practică”. Ea s-a scris din necesitate. În primul rând, după o nu tocmai scurtă și calmă experiență didactică, căci mi-a fost dat să predau în cătune, în sate și în orașe, la clase normale sau simultane, mi-am dat seama că există părți ale personalității copilului pe care nu le poți cunoaște „la clasă”. Aptitudini, talente, tipuri de caracter și temperament sunt sortite să stea ascunse ani de zile ori să se înăbușe și să nu mai apară niciodată la suprafață. (ANA MUREȘAN)

Serbarea școlară e locul și momentul în care se dovedește că toți copiii sunt buni. Toți, și cel cuminte, și cel neastâmpărat, și cel timid, și cel îndrăzneț, și premiantul, și codașul se descoperă uimiți și își găsesc locul și rostul pe scenă. Fiecare e bun la ceva. Niciunul nu rămâne pe din afară. Diferiți, și tocmai de aceea frumoși. La fel ca în viață. (ION MUREȘAN)

Ana Mureșan este învățătoare cu gradul didactic I. S-a născut la 20 ianuarie 1959, în comuna Chiuiești, județul Cluj. A absolvit Liceul Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca în 1978. Până în anul 1988, a fost învățătoare la școlile gim­naziale din comuna natală (Huta și Strâmbu). Din 1990 până în 2006, a profesat la Colegiul Tehnic de Construcții „Anghel Saligny”, iar în perioada 2006-2020, la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Cluj-Napoca.

A publicat volumele: Carnavalul din poiană, teatru pentru școlari, împreună cu Ion Mureșan (2004); Singur acasă, poezii pentru copii (2006); Asta-i seara de Crăciun, teatru pentru școlari (2011).

Ion Mureșan este poet, eseist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. S-a născut la 9 ianuarie 1955, în Vultureni, județul Cluj. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Între 1981 și 1988, a predat în satul Strâmbu, județul Cluj. A fost re­dactor al revistei Tribuna, redactor-șef al revistei Verso, membru al grupării Echinox și al Cenaclului Saeculum.

A publicat:

Poezie: Cartea de iarnă (1981, 2013); Poemul care nu poate fi înțeles (1993); cartea Alcool (2010); Pahar/Glass/Au fond du verre/ Im Glas/ Bicchiere/Pohár. Cu 10 desene de Ioan Marchiș, traducere de Danilo De Salazar, Szántai János, Virgil Stanciu, Dumitru Țepeneag și Ernest Wichner (2007, 2015); Introducere în poezie (2023).

Eseuri: Cartea pierdută – o poetică a urmei (1998, 2019); Oglinda aburită, eseuri conversaționale (2013); Indulgențe, publicistică (2021).

Prezent în numeroase antologii apărute în România și în străinătate. Poeme traduse în limbile franceză, engleză, germa­nă, spaniolă, cehă și maghiară.

Distins cu Premiul Academiei Române, Premiile Naționale „Mihai Eminescu”, „Lucian Blaga”, „Tudor Arghezi” și de cinci ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.