Obișnuim să considerăm că regiunea arctică este un tărâm întunecat al frigului etern unde viața aproape a încremenit. Un peisaj ostil, aproape pustiu, alcătuit din mări înghețate și întinderi de uscat unde singura vegetație e cea de tundră. Un climat neiertător, în care pot supraviețui doar câteva specii de animale și micile comunități ale eschimoșilor. Contrazicând această imagine, cartea lui Barry Lopez dezvăluie și celebrează frumusețea ascunsă și bogăția Arcticii. Tundra adăpostește turme de caribu și de boi moscați, urși polari, lupi, vulpi, iepuri și lemingi, mările arctice sunt străbătute de balene, narvali și imense bancuri de pești, iar pe coastele lor trăiesc morse, foci și mari colonii de păsări. Aceste animale exotice prind viață în descrierile pline de culoare ale lui Lopez, care examinează totodată istoria și cultura populațiilor indigene de vânători și povestește aventurile, adesea cu final tragic, ale exploratorilor polari. Deși se bazează pe date științifice riguroase și pe experiențele trăite de autor, Visuri arctice nu este nici un tratat științific, nici un jurnal de călătorie, ci în primul rând o meditație asupra relației oamenilor cu natura. Cu luciditate și respect față de misterul unei regiuni care a înflăcărat de secole imaginația și ambiția omului, Lopez examinează impactul activităților noastre asupra Arcticii și ridică întrebări esențiale despre responsabilitatea pe care o avem față de planeta pe care trăim.