La Auschwitz, fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire. Alma este deținuta cu numărul 50381, număr tatuat cu cerneală albastră pe pielea ei. Este înghesuită laolaltă cu zeci de mii de alți prizonieri, separată de cei pe care-i iubește și azvârlită într-un labirint de sârmă ghimpată. Aici, în fiecare zi, oamenii dispar și nimeni nu-i va mai vedea vreodată. Tragedia pe care o trăiește acum este la ani-lumină de viața pe care o ducea înainte. Violonistă de renume, Alma fascina publicul cu reprezentațiile ei. Dar când naziștii au luat cu asalt Europa, nici talentul și nici reputația ei nu au reușit s-o salveze... Atunci când șefa lagărului pentru femei o numește pe Alma în fruntea orchestrei feminine, care trebuia să susțină concerte pentru ofițerii naziști de rang înalt, precum și să-i însoțească în acordurile muzicii pe prizonierii care mergeau spre muncă silnică, Alma refuză inițial să joace acest rol ingrat. Curând însă se răzgândește, când își dă seama ce putere ar dobândi astfel: aceea de a salva multe tinere din gherele morții și de a obține rații suplimentare de mâncare pentru deținutele înfometate.

Așa ajunge Alma să-l cunoască pe Miklós, un talentat pianist maghiar. Și în mijlocul deznădejdii, cei doi reușesc să găsească împreună o rază de fericire, grație repetițiilor comune, a biletelor secrete și a concertelor pe care le susțin unul lângă altul – în timp ce se roagă ca, într-o bună zi, tot acel calvar să ia sfârșit. Dar la Auschwitz, moartea plutește în aer, iar suferința este unica certitudine... Va putea supraviețui dragostea lor într-un asemenea loc lipsit de speranță?