„Una dintre cele mai importante probleme cu care s-au confruntat autoritațile române de-a lungul întregii perioade dintre cele doua razboaie mondiale a fost aceea a uniformizarii institutionale si legislative, a integrarii noilor provincii unite.

Structura complexa și echilibrata a lucrarii, cu sectiuni si capitole bine închegate, ce curg firesc, cronologic și logic deopotriva, releva o cercetare ce pleaca de la particular spre general, de la antecedentele din epoca moderna spre dezvoltarile din activitatea legislativa și administrativa a instituțiilor din România Întregita.

Uniformizarea legislativa si integrarea nu i-au preocupat numai pe cei angajati în viata politica si administrativa a tarii. Juristi, conducatori de institutii de diverse profiluri, oameni de stiinta si cultura, organismele profesionale ale celor îndreptațiți sa efectueze uniformizarea și reformarea legislativa etc. s-au angajat, printr-o serie de întruniri, dezbateri si prin presa, la un dialog în urma caruia sa se aleaga cea mai potrivita cale pentru atingerea obiectivului propus. Elita intelectuala si politica a tarii s-a angajat, în special în primul deceniu al perioadei interbelice, într-o aprinsa polemica, surprinsa corect și valorificata cu atenție în lucrarea Unificarea legislativa a României Mari 1918-1938.”