Trezirea samanului si calea spre libertate

Calea samanilor tolteci pune accentul pe capacitatea fiecaruia dintre noi de a atinge trezirea personala, contribuind astfel la trezirea tuturor celorlalti. Aceasta cale sustine ca doar prin efortul fiecarui individ de a isi descoperi propria libertate omenirea va putea atinge o schimbare de durata, la o scara ampla. Cu alte cuvinte, pentru a schimba lumea, trebuie sa ne schimbam pe noi insine.

Cultura occidentala ne invata ca fericirea este trecatoare si copilareasca, in timp ce suferinta este un semn al maturitatii, aratandu-ne „cum e cu adevarat viata”. Dar, de fapt, realitatea este exact pe dos, ne spune don Jose Ruiz. Adevaratul semn al maturitatii este bucuria, nu suferinta; adevaratul semn al progresului pe calea samanului este cresterea starii de usurinta si gratie cu care pasim prin viata, nu a apasarii care ne inconvoaie.

Desi toltecii considera ca, prin divinitatea noastra innascuta, toti purtam in noi lumina nagual – energia fortei vitale – ei definesc samanul drept persoana care a devenit constienta de aceasta divinitate, care isi cultiva aceasta lumina interioara cu pricepere si intentie si astfel isi dobandeste libertatea personala, concentrandu-si energia asupra crearii unui Vis al Planetei care este frumos, nu un cosmar, devenind aducatori de pace, inchegand comunitati si punandu-se in serviciul tuturor fiintelor vii. De aceea toltecii pretuiesc atat de mult libertatea personala, conferind titlul de saman acelora care reusesc sa o dobandeasca.

Ceea ce conteaza este calitatea energiei pe care o avem calatorind prin lume, nu locul in care ajungem. – don Jose Ruiz