Tentația imperială este o constanță a puterii americane începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Dincolo de mitul izolaționismului, Statele Unite au fost animate constant de dorința de a influența ordinea mondială, de capacitatea extraordinară de a-și proiecta forța și de convingerea propriei misiuni istorice.

Dar este aceasta o formă clasică de imperialism? Sau mai degrabă o tentație permanentă a hegemoniei globale? Spre deosebire de marile imperii ale trecutului, America nu și-a extins oficial granițele dincolo de teritoriul definitivat în 1959, odată cu includerea Hawaiiului. Și totuși, influența sa politică, militară, economică și culturală a depășit de mult propriile frontiere.

Această carte explorează paradoxul unei superputeri care a dominat lumea fără a se declara imperiu și care continuă să oscileze între idealurile democratice și fascinația puterii globale.