Tatuatorul de la Auschwitz

Nu am putut să las cartea din mână. A fost atât de emoționantă, sfâșietoare și plină de bucurie în același timp. O poveste despre bunătatea și altruismul uman, plasată într-un context de barbarie și suferință, care servește drept un important reminder al condițiilor din timpul Holocaustului. Recomand cu căldură această carte!!!

„Dacă te trezești dimineața, este o zi bună.” A fost un roman foarte greu de citit - adică, evident, se petrece în Auschwitz - nu era deloc ușor! Nu cred că m-am pregătit complet, sau că am reușit să mă detașez complet de roman, așa că m-am implicat total și din cauza asta, m-a sfâșiat pur și simplu.

Am citit această carte cu ani în urmă, când a fost lansată, și ceva la ea m-a făcut să vreau să o recitesc aproape cinci ani mai târziu. Dacă ești nou în ficțiunea istorică despre Al Doilea Război Mondial, aceasta este cartea perfectă pentru a începe. Se citește ușor, dar este, în același timp, incredibil de tristă și sfâșietoare. 5 stele din nou

Aceasta este o poveste spusă cu măiestrie, în care Heather Morris surprinde foarte bine esența lagărului. Am vizitat Auschwitz-Birkenau la începutul acestui an și l-am găsit cutremurător și tulburător. Nu putem decât să speculăm asupra minților deviate ale celor care au cauzat atâta suferință. Am citit această carte rapid, dintr-o singură lectură, și, deși descrie ororile războiului, evidențiază și forța spiritului uman și faptul că întotdeauna există speranță. O recomand cu căldură – este o carte care va rămâne cu tine mult timp după ce ai terminat-o.

Aceasta este povestea adevărată a unor supraviețuitori reali, oameni determinați, puternici și suficient de curajoși pentru a continua să respire și să lupte, indiferent prin ce au trecut. Au fost doar victime inocente, alese la întâmplare, care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a rezista în fața monștrilor ascunși sub înveliș uman. La final, au luptat cu lacrimile, rezistența, inteligența, credința lor și au învins mâna nemiloasă, vulgară și sălbatică pe care viața le-a oferit-o. Povestea profundă, emoționantă și necondiționată de iubire și supraviețuire a lui Lale și Gita va rămâne întotdeauna cu mine. Când privești fotografiile lor, simți că atingi o parte din istoria umanității cu propriile mâini. Această carte te zguduie mai mult decât te-ai aștepta, te face să îți pui întrebări despre umanitate, iubire, viață și despre acea pagină rușinoasă a istoriei pe care nu o vom uita niciodată. Este copleșitoare, sfâșietoare, profundă, întunecată și intensă, dar, în același timp, inspirațională și plină de speranță. Este un ghid extraordinar despre cum să ne îmbrățișăm viața și să învățăm lecții din istorie și din puterea iubirii și a prieteniei. Această carte remarcabilă va rămâne întotdeauna una dintre preferatele mele.

De fiecare dată când citesc cărți precum aceasta, inima mea se îndreaptă către fiecare persoană care a suferit… În felul meu, vreau să aduc un omagiu fiecărui individ ale cărui viață a fost redusă la nimic și luată. Nu vreau să uit ce s-a întâmplat, oricât de greu ar fi să îmi amintesc.

Această experiență, care încă îmi pare atât de vie, este unul dintre multele motive pentru care mi se pare dificil să evaluez relatările „bazate pe fapte reale” despre Holocaust. Ceea ce pot spune despre această carte este că spune o poveste despre speranță în mijlocul ororii. De asemenea, consider că stilul de scriere este imatur. Totuși, cred că este o carte potrivită pentr

Aceasta este o poveste spusă cu dragoste despre curajul în fața ororilor lagărelor și a pierderii familiei, un curaj susținut de forța spiritului uman. Este o poveste de dragoste pe care nu o voi uita niciodată. Nu mai am multe de adăugat, în afară de ceea ce Lale însuși îi spune lui Morris – că și-a dorit ca povestea lui să fie consemnată pentru ca „așa ceva să nu se mai întâmple niciodată.”

Am avut chiar impresia, pe alocuri, că această carte se adresează unui public tânăr, deoarece diverse atrocități au fost menționate doar în treacăt. Ca cititor, nu am simțit nici durerea, nici tristețea în mod profund, ci doar le-am observat de la distanță. Din punctul meu de vedere, autorul nu a reușit să facă dreptate subiectului. Din fericire, povestea în sine este atât de incredibilă încât reușește să se susțină de una singură. O lectură bună, dar nu una extraordinară.

Această carte nu a fost la fel de brutală și de puternică precum alte cărți despre Holocaust pe care le-am citit, deși la fel de tulburătoare. Prin urmare, consider că ar putea fi citită și de un public puțin mai tânăr, fără a șoca sau deranja prea mult. Nu pot recomanda suficient această carte uimitoare – este cu siguranță o lectură obligatorie și merită cu prisosință 5 stele pentru o poveste sfâșietoare și de neuitat.