Despre Leonardo da Vinci multe se vor fi scris de-a lungul timpului. Nu si despre mama lui, cea al carei nume nici macar nu a fost cunoscut pana in secolul al nouasprezecelea. Atunci cand, datorita descoperirii unui document cadastral omenirea i-a aflat numele : Carerina. De atunci au inceput sa curga ipotezele pentru identificarea acelei Caterine , dintre multele din epoca si zona florentina, care ar fi putut sa fie mama geniului renascentist. Scriitorul Vecce a fost si el atras in acesta munca de detectiv, si cautarile i-au fost rasplatite chiar in anul comemorarii a 500 de ani de la moartea artistului, cand , intr-o arhiva florentina, a gasit un act pentru eliberarea unei sclave cercheze numita...Caterina, act intocmit chiar de notarul Piero din Vinci, tatal natural al lui Leonardo, la cateva luni dupa nasterea acestuia. De aici a inceput sa prinda contur o poveste extraordinara, care il poarta pe cititor in epoca renascentista, prin locuri putin cunoscute, ca muntii Caucaz, unde s-a nascut in libertate printesa cercheza Caterina, cetatea Tana de la marea Azov, cel mai nord estic avanpost al venetienilor, locul in care adolescenta Caterina devine sclava, sau celebre, precum Constantinopolul dinaintea cuceririi otomane, si Venetia si Florenta, puternicele orase-state ale peninsulei italice. Pentru ca printesa cercheza , pana a fi eliberata, a trecut succesiv de la un stapan la altul, fiecare dintre ei fiind , dealtfel, un personaj istoric real, romanul dedica fiecaruia dintre ei cate un capitol, in care este zugravita o lume plina de senzatii, culoare, mirosuri, credinte, obiceiuri...Pentru ca lumea secolului al cincisprezecelea era, ca si lumea de azi, in permanent contact prin intermediul negutatorilor si al comertului cu tot felul de produse de consum, de la pieile animalelor vanate prin Caucaz, la ochelarii din sticla venetiana, de la matasurile cu fir de aur tesute in atelierele din Constantinopol sau Venetia, la banala hartie pe care notarii si contabilii isi intocmeau actele, hartie produsa prin tarile Europei, sau in Magreb. Dar, dincolo de poveste se ascunde o intrebare : cum s-a putut ca , intr-o epoca in care biserica crestina era atotputernica, sa fie ignorate invataturile evanghelice si sa se permita existenta sclavilor ( multi dintre ei crestini, asa cum era si Carerina), sa se accepte ca membrii crestini sa detina legal in proprietate oameni asemenea lor ? Poate ca de fapt acesta este mesajul ascuns al romanului, care, la fel ca misterele ascunse in picturile lui Leonardo, deschide calea pentru o dezbarere ce va da batai de cap si generatiilor viitoare de crestini , in conditiile in care sclavia umana exista si in prezent, chiar daca nu mai este legala.

O carte care te captivează de la primele pagini și te poartă prin istoria decăderii bizantine, a obiceiurilor și vieții oamenilor din epoca medievală într-o manieră personală și plină de lecții de viață. Fictiune și istorie, magistral scrisă!