Supusa dorintelor tale

O serie care te prinde

Unele scene pot fi pentru unii cititori impactante dar sunt fenomenale aceste carti și le-am citit cu drag!💖

Cartea oferă o perspectivă rar întâlnită, cea a răpitorului, ceea ce o face să fie o lectură foarte diferită. Mi-a plăcut să explorez latura întunecată a personajelor și să înțeleg psihologia din spatele relației lor.

Subiectul este unul delicat, iar unele scene mi s-au părut greu de acceptat din punct de vedere moral. Este o carte care te provoacă, dar care nu este pentru toată lumea.

Mi-a plăcut intensitatea poveștii și chimia dintre personaje – este greu să lași cartea din mână.

Unele scene mi-au lăsat un gust amar, fiind greu să accept anumite comportamente ale lui Julian, chiar dacă ele sunt esențiale pentru poveste

Am apreciat curajul autoarei de a prezenta un personaj ca Julian – un amestec de obsesie, putere și vulnerabilitate. Relația dintre el și Nora este complicată și oferă mult material de analiză pentru cei interesați de dinamica de putere.

Cartea este scrisă frumos, iar descrierile intense fac experiența de lectură vie și autentică. Mi-a plăcut cum Julian este portretizat fără a fi romanticizat în totalitate

Povestea atinge subiecte care pot fi greu de digerat, iar unele momente mi s-au părut exagerat de dramatice. Este o carte pentru cei care pot aprecia complexitatea morală, dar nu este o lectură ușoară.

Stilul de scriere al Annei Zaires este foarte captivant, iar personajele sunt bine conturate. Totuși, relația lor este atât de intensă și n încât uneori mi-a fost greu să empatizez cu dinamica dintre ei.

Mi-a plăcut perspectiva întunecată și complexitatea lui Julian.

Întunecat, copleșitor și adictiv.

Dacă am crezut că mi-am luat daună totală cu prima carte... a doua a fost și mai și... Nu mă așteptam ca Julian (personajul masculin principal) să se transforme într-un îngeraș peste noapte, dar nici să devină MAI RĂU ca înainte. Este un tip dur, un criminal și — poate din perspectiva multora —, un monstru... și totuși, ceva din povestea lui te face să îl înțelegi de ce a devenit ceea ce a devenit. Nu am empatizat cu el și nici nu „l-am aplaudat” pentru ceea ce a făcut de-a lungul cărții, dar nici nu am putut să nu înțeleg, dintr-o anumită perspectivă, de ce a devenit ceea ce a devenit. Într-adevăr, este un personaj care are o istorie solidă în spate a motivului pentru care e „rău”. Măcar am putut aprecia atât de la autoare și cum l-a creat. Cât despre personajul feminin... și ea s-a schimbat, mult. Dacă în primul volum era o fetiță, ce a devenit mai apoi o femeie exploatată (că altcumva nu am cum s-o numesc), în volumul al doilea, nivelul exploatării ei fizice și psihice urcă la un cu totul alt nivel. Unul care mie, personal, mi s-a părut trist și, în acelși timp, din nou aplauze pentru autoare pentru că iar a reprezentat la perfecție evoluția sindromului stockholm. Nici măcar nu o pot condamna pe Nora că s-a îndrăgostit de răpitorul ei... nu aș avea cum, nu când autoarea a fost o maestră în cimentarea ideii de ce îți poate face cu adevărat instictul de supraviețuire. Ce ești dispusă să devii... ca să trăiești. Cu toții avem impresia că am fi acționat mai bine, mai corect, mai drept și etic... dar, adevărul e, că până nu ești pus în fața faptului împlinit, nu ai de unde să știi ce ai fii dispus să faci... ca să supraviețuiești.