Stubby

Un câine fără stăpân este adoptat de un soldat tânăr, care se pregătește să plece la război. La început, nimeni nu-și dă seama de curajul uimitor, de îndrăzneala și loialitatea micuțului animal. Dar se întâmplă să fie rănit grav de un proiectil... Oare caporalul Conroy îl va mai vedea vreodată?

Această poveste înduioșătoare se bazează pe istoria adevărată a lui Stubby, câinele cu cele mai multe decorații din timpul Primului Război Mondial.

În 1917, în timp ce Primul Război Mondial era în plină desfășurare, un câine vagabond s-a aciuat lângă baza de antrenamente militare din Connecticut, SUA, căutând resturi de mâncare. Soldații i-au dat numele Stubby. Caporalul Robert Conroy l-a luat imediat în îngrijirea sa și cei doi au devenit repede de nedespărțit.

În prima linie a frontului, Stubby a făcut multe fapte eroice. A lătrat ca să-i avertizeze pe soldați de raidurile care se apropiau sau de atacurile cu gaze, pe care le simțea înaintea lor. Patrula în căutare de șobolani și ajuta la localizarea soldaților răniți pe câmpul de bătălie. După ce unitatea lui militara a ajutat la eliberarea orașului francez Château-Thierry, localnicele i-au confecționat o uniformă.

Pe 11 noiembrie 1918 s-a declarat un armistițiu, iar luptele au încetat. Soldații din Divizia Yankee l-au numit pe Stubby mascota lor, iar când președintele Woodrow Wilson i-a vizitat în Franța în ziua de Crăciun a anului 1918, l-a întâlnit pe Stubby și i-a strâns lăbuța.

După război, Stubby s-a întors în Statele Unite ale Americii alături de Conroy și a condus Parada Victoriei a Regimentului 102 al Diviziei Yankee, organizată în Boston, pe 25 aprilie 1919. Stubby s-a bucurat de celebritate și recunoaștere – a ajuns chiar să viziteze Casa Albă de două ori, unde a cunoscut doi președinți: Harding și Coolidge.

În 1926, Stubby a murit de bătrânețe în brațele lui Conroy.