Poeziile acestui volum, intitulat sugestiv "Stropi de lumina" - stropii simbolizand lacrimile ce sugereaza rodul suferintelor autoarei din procesul cautarii si apropierii de Dumnezeu ("Ma strang dintre lacrimi... / O mare de lacrimi ma-neaca/ ... / Si-n plans sunt o lacrima-n Domnul" - "O lacrima"), in timp ce lumina reprezinta speranta, descoperirea lui Cristos, Care El Insusi este "vie Lumina"; Cristos, steaua si calauza ("Cand Domnul intuneca marea / El pune-ntre valuri o stea / ... / Si steaua e Isus Cristos" - "Eu merg") - autoarea parcurge un traseu similar psalmistilor, de la deznadejde si zbucium, la seninatate si speranta, de la frica, la certitudine, de la

pamant, la cer. Tema centrala a volumului "Stropi de lumina" este intalnirea spirituala cu Cristos. Insa aceasta intalnire poate avea loc doar pentru ca Dumnezeu a coborat mai intai, facand posibila inaltarea omului catre El.